Am ajuns acasa dupa 5000 km, 11 zile de calatorie si o multime de locuri vizitate. Am inceput cu Bratislava, apoi Innsbruck, am luat calea Veronei iar pt cateva ore ne-am oprit pe malul lacului Garda in Lazise. In drum spre plaja Rimini-ului ne-am bucurat de privelistea minunata a Monte Titano din San Marino, am strabatut strazile Pompeiului, ne-am mirat de contrastele Napoli-ului, ne-am plimbat pe fermecatoarele alei din Insula Capri, am vizitat in lung si lat Cetatea Eterna, cu ale ei sapte coline. Am avut revelatia unui oras necunoscut (din pacate) turistilor, Udine si am facut un ultim popas la Budapesta. Am strabatut Ungaria, Slovacia, Austria, Italia si San Marino.
Nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Poate cu ce mi-a placut cel mai mult. Sau cu ce mai impresionat. Nu stiu, asa ca incep cu Insula Capri.
Am ajuns acolo spre dupaamiaza, dupa un drum de 400 km de la Rimini. Citisem despre ce inseamna Capri, vazusem o multime de fotografii si montaje, dar nimic nu poate descrie farmecul acelei insule. Doar cand pasesti pe cheilul portului realizezi cu adevarat atmosfera de loc binecuvantat. Mii de turisti din toata lumea sosesc aici zilnic sa viziteze poate cea mai romantica si mai cunoscuta insula "aristocratica". Hoteluri de lux, magazine cu marfuri de firma, parcuri, portocali, vile umbrite de palmieri imensi, piscine pitite in spatele gardurilor inalte cu care bogatii lumii isi protejeaza intimitatea. Iahturi, ambarcatiuni de lux, o apa de un azuriu aproape ireal. Alei serpuitoare pana jos pe plaje. Stancile Faraglioni...O basilica.
San Marino sau tara muntenilor viteji. Este incredibil ceea ce au putut face o mana de oameni, cu mijloacele de acum cateva sute de ani. Doar pt a-si proteja libertatea si pt a-si pastra statutul de oameni neinvinsi. Turnuri cocotate pe stanci, curti de cetate cu ziduri de aparare unde doar pasarile cerurilor puteau ajunge. Cand am pasit inauntru am avut impresia derularii unei povesti, totul este parca rupt dintr-un film cu decoruri pictate. Si o multime de magazine, de restaurante, muzee. Am urcat la primul turn, apoi la al doilea, la Cesta. Pe cel de-al treilea l-am vazut de undeva din zare, nu este deschis vizitatorilor.
Napoli. Un oras al contrastelor. Un loc in care efectiv este o performanta sa iesi cu masina nelovita. Nu exista reguli de circulatie. Fiecare isi face loc cum poate si pe unde poate. Multi dintre cei care isi exprima parerea despre oras il catalogheaza ca murdar, zgomotos, nesigur. Eu personal il consider un oras viu. Un loc in care lumea vorbeste de cand se trezeste pana noaptea tarziu. Priveam de pe geamul hotelului la balcoanele pline de oameni care-si vorbeau. De la etajul 1 la 3 si de laq 2 la 4. Pe strazi este o forfota de nedescris si chiar daca seara era intradevar plin de gunoaie, dimineata era curat. Strazi inguste cu rufe spalate cu lesie sau sapun ieftin, galeti legate si coborate cu franghia pana jos pt cumparaturi. Este o alta lume, pe care ca sa o intelegi trebuie sa fi atent la ce este in jur si sa nu judeci imediat ceea ce vezi. Fiecare lucru, obicei, manifestara napolitana, are o explicatie si o motivatie. Totul este in viteza, chiar si turul orasului, cu Mauritzio a fost in ton...Mi-a placut si m-a fascinat grozav de mult orasul asta.
Pt a intelege istoria trebuie sa vezi Roma. Cu partea ei antica si apoi cea medievala. Locuri cu adevarat unice. Colloseum, Fontana di Trevi, Piata Spania.
Vaticanul tara in tara, 0,5 km patrati pe care se inghesuie zilnic cei 800 de locxuitori temporari si inca 13.000 de turisti. Ce au adunat acolo papii este fantastic. Dar ca sa vezi si sa te bucuri de tot ce este expus ar trebui adusi austriecii de la Schoenbrunn sau spaniolii de la Alhambra. Sa-i invete sa faca turism. O mare de oameni care curge de la Basilica pana in Capela Sixtina. Nu ai decat foarte putine momente sa te opresti sa admiri ceva si sa te bucuri de ceea ce vezi. Imediat un nou val vine peste tine si te duce cativa zeci de metrii mai incolo. Vaticanul a devenit deja un loc prea comercial si foarte prost adminstrat din punct de vedere turistic. Merita vizitat in extrasezon, atunci cand valurile de indieni, asiatici si americani se mai linistesc. Altfel totul este doar un drum de la intrare pana la iesire, in mijlocul unui torent uman.
Lazise. O cetate turistica. Ziduri vechi, turnuri, o bisericuta pe malul lacului. Stradute inguste si racoroase, cu balcoane pline cu flori. Lume relaxata si linistita. Garda, cu apa sa limpede si albastra.
Innsbruck. Serios, elegant, cu cladiri pictate si zugravite pastelat. Curat, aranjat, o armonie perfecta. Un castel cocotat pe un deal si inconjurat de un peisaj de vis. O trambulina uriasa de sarituri cu schiurile, perfect centrata pe directia arcului de triumf. Totul facut nemteste sau mai bine zis tirolez.
Udine - marea surpriza. Un oras inca mai dainuie italiana veche. Unde centrul arata ca o piata din orasele din America de sud. Sunete de orga dintr-o basilica, logii imense, mauri din bronz care bat intr-un clopot orele. O ploaie, o furtuna cu gheata.
Rimini - o plaja imensa lunga si lata - intesata de sezlonguri si umbrele. Hoteluri mai mari si mici. O statiune care in sezon aduna cred zeci de mii de turisti. Acum eram putini pe plaja si mai putini in apa, desi era perfecta pt balaceala.
Bratislava - ramane pt mine acelasi oras boutique, cu cladirile sale vechi, cu statuile din bronz, cu bisericile capucina, iezuita, franciscana, ursulina si cea mai importanta, Catedrala Sf Martin - locul de incoronare a multor regi si regine maghiare.
Budapesta - era cufundata in frig si vreme mohorata. Am vizitat-o mai mult in fuga.
Asa am scris si eu. Maine sunt la Turda pt excursia de pe Chelie Turzii. Am sa revin saptamanile urmatoare cu fotografii si detalii.
