lolele ca lolele, ca tot n-am inteles ce sunt; dar cu muzica aceea in engleza, ce-i?
Ai dreptate, Matei... ceea ce se canta in realitate e muzica traditionala in germana, nu in engleza.
Detalii, pentru cine e interesat:
Lolele (Urzeln, in germana) - un obicei legat de colonizarea saşilor în Transilvania care, în zilele noastre, nu se mai păstrează în Germania, ci doar aici, la... Agnita judeţul Sibiu.
Dar mai întâi... Agnita?!
Sunt agniţeancă prin adopţie (părinţii mei s-au mutat aici când eu aveam 10 ani).
(Pentru link-urile de mai jos, folosiţi click dreapta şi Open link in a new tab. Astfel, se vor deschide ferestre distincte, evitând astfel să pierdeţi şirul poveştii
)
Fostul târg săsesc Agnetheln, astăzi Agnita, având 10.000 de locuitori, situat la o oră cu maşina de la Sibiu, aproximativ la jumătate pe şoseaua Sibiu Sighişoara. Este singurul oraş pe o rază de 60 de km de jur împrejur, în Valea Hârtibaciului circumferinţa fiind punctată de Sibiu, Sighişoara, Făgăraş, Braşov, Bâlea, Rupea, Sâmbăta de Sus. Zona este împânzită de biserici fortificate şi castele medievale - fosta cetate de la Agnita, castelul de la Mălâncrav şi biserica de la Biertan fiind dintre cele mai cunoscute.
http://www.2rism.ro/obiective-turistice/transilvania/obiective-turistice/conacul-apafi-malancravhttp://www.google.ro/search?q=biertan&hl=ro&prmd=imvns&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=Kf4KT8-SHsXcsgbKtOCCDw&sqi=2&ved=0CE4QsAQ&biw=1024&bih=597Recent, drumul Sibiu Agnita a fost integrat în patrimoniul UNESCO, ca fostul drum al saşilor, cu ocazia colonizării flamanzilor din vechea Flandra în Transilvania, alături de şvabi, între secolele al XII-lea şi al XIV-lea e.n. Reasfaltarea lui la standarde europene a avut loc anul trecut... aşa că, deşi satele de pe traseu sunt momentan încă părăsite sau locuite de ţigani, traficul este fără probleme. Începând din 2011, Primăria Agnita derulează un proiect în valoare de 6 milioane de euro al treilea din ţară, ca mărime a finanţării raportată la numărul locuitorilor pentru refacerea infrastructurii şi reconstituirea integralăa oraşului, după modelul cel de demult al saşilor. Deocamdată, lucrări în tot oraşul... cu praful si drumurile desfundate de rigoare.
http://www.agnetheln.ro/Saşii s-au stabilit aici cu meşteşugurile lor felurite, oameni de calitate şi de comitet.
Oamenii locului, pe care ca fostă Ť venetică ť îi pot descrie cred eu destul de obiectiv, au învăţat de la saşi echilibrul, serenitatea şi seriozitatea
Sunt destul de conservatori, iar porţile mari cât zidurile caselor te pot intimida, dar dacă reuşeşti să ajungi la inima lor, te poţi baza pe ei. Acei foarte puţini care nu au plecat niciodată din oraş sau ţară au un accent cântat, tărăgănat, cu accent şi cuvinte săseşti românizate : crincăţ (petrecere), creplă (fântână)
etc., accent pe care, spre ruşinea mea, eu nu am reuşit să-l deprind niciodată. Atenţie, a nu se face confuzii : limba saşilor este una germanică, dar nu este totuna cu limba germană, dimpotrivă, saşii şi nemţii nici măcar nu se înţeleg între ei.
Ce se mai poate spune despre Agnita?
Aici a fost realizată prima linie de gaz metan din România Agnita Botorca, şi, de asemenea, prima fabrică patronată de nemţi şi gestionată de saşi de prelucrare a pieilor de bovine şi confecţii încălţăminte. Din cele 4 fabrici care funcţionau pe vremea lui Ceauşescu Mecanică fină, Tricotaje, Tăbăcărie şi Încălţăminte, astăzi mai funţionează doar INCSTAR, care fabrica în anii 80 exclusiv pentru Other Germania. Astăzi, mai există încă acel magazin de desfacere Ť la botul calului ť sau la poarta fabricii, pentru dame pasionate de pantofi şi cizme (ca mine), la preţuri de producător, fără adaos comercial.
http://www.bizoo.ro/firma/incstarsaVis-a-vis de clădirea roşie a fabricii, chiar în prima staţia de autobuz, se găseşte cofetăria numită Ť Prăjituri săseşti ť. N-am verificat, dar poate că e singura din ţară unde se mai poate servi sau face la comandă acum, de când au plecat saşii de henclesh (pe săseşte) sau lichiu (pe româneşte).
http://marina-cevabun.blogspot.com/2011/09/lichiu-cu-smantana-si-lichiu-cu-prune.htmlMulte locuri au rămas acum în paragină sau sunt în reconstrucţie, ca urmare a numeroaselor revendicări de clădiri şi terenuri, după Revoluţie, de către Bisericile Reformată sau Evanghelică ale saşilor.
Ca de exemplu, prima şcoala germană din România a fost fondată la Agnita acum peste 150 de ani de către Georg Daniel Teutsch, în cadrul bisericii. Pe lângă ea, s-a dezvoltat tot aici şi şcoala românească, care a Ť dat tonul ť şcolilor cu predare în limba germană din Transilvania. Între zidurile cetăţii, groase de peste 1 m, am terminat şi eu clasa a VIII-a acum 25 de ani şi aici predau şi acum (la secţia română). Motto-ul ei este : La şcoala de la turnul cu ceas, povestea continuă
www.scoala-agnita.roDin centrul istoric, pe nu ştiu câte sute de trepte sau, în zilele noastre, cu maşina, pe ocolite se poate ajunge la Pădurea Steinburg (în traducere liberă Ť oraşul de pe piatră ť), heleşteu, pepiniera de conifere. Se pot face plimbări până la ferma piscicolă de crap de la Brădeni sau pe Valea Hârtibaciului, cu Mocanita. Aceasta tocmai a fost repusa in funcţiune anul trecut, la aniversarea a 100 de ani de existenţă, prin intiaţiva Serviciului de Voluntari Agnita. O parte din elevii mei sunt şi membri voluntari...
http://www.sibiuagnitarailway.com/http://www.adevarul.ro/actualitate/social/Sibiu-Mocanita_Sibiu-Agnita_scoate_din_nou_aburi_0_341966213.htmlhttp://www.agnita.info/536tiri.htmlLa 3 km peste deal există încă piatra de hotar care marchează centrul geografic al României. Monumentul se află pe drumul Agnita Dealu Frumos Sărături-Băi.
Sărăturile au fost cândva o staţiune balneară cu apă sărată odată faimoasă în România. Eu îmi amintesc cu drag verile petrecute în taberele şcolare de la cabana Casei Pionierilor din Sărături, sau la cort, cu prietenii, în studenţie... Azi, o singură cabană a fost renovată şi este funcţională Ocolul Silvic Agnita restul fiind în stand-by.
http://www.antena1sibiu.ro/stiri/meca-din-agnita_25245.htmlToată această întreagă istorie care reuneşte, părerea mea, acel minunat galimatias care se creează la confluenţa mai multor culturi românească, săsească, ungurească şi ţigănească este simbolizată printr-o tradiţie centrală: Parada Lolelor. Lolele sunt peste 100 de oameni (acum români, de când majoritatea saşilor au emigrat în Germania după 89), îmbrăcaţi în costume de draci, cu măşti şi bice, care defilează pe străzi, înfăşoară în bici fetele de măritat, împart gogoşi (la propriu, nu la figurat) cetăţenilor şi intră din casă în casă, pe la prieteni, să alunge cu vigoare duhurile rele ale iernii...
Procesiunea este însoţită de care alegorice, reprezentând breasla blănarilor, dogarilor... etc., exact aşa cum au cucerit ele Ardealul cu secole în urmă.
Legenda Lolelor are mai multe variante... unele oficiale, altele mai puţin. Vă las plăcerea să le descoperiţi singuri, împreună cu poze actuale sau vintage despre Lole:
http://www.consiliervacante.ro/index.php/component/content/article/17-obiceiuri-si-tradiii/150-parada-lolelor-la-agnita.htmlhttp://www.breaslalolelor.ro/http://lole.fotocetera.ro/http://www.consiliervacante.ro/index.php/component/content/article/17-obiceiuri-si-tradiii/150-parada-lolelor-la-agnita.htmlhttp://www.mediasinfo.ro/parada-lolelor-in-sibiu-programul-activitatilor-asociatiei-breasla-lolelor-11-13-februarie/2011/02/01/Va astept!