Autor Subiect: Single cu copii  (Citit de 103512 ori)

0 Membri şi 7 Vizitatori vizualizează acest subiect.

LiaV

  • Vizitator
Re: Single cu copii
« Răspuns #195 : Sâmbătă, 06 Aprilie 2013, 21:54 »
Va mai pun cateva chestioare postate de Alina, care, spun eu, sunt realiste sau, ma rog, conforme cu mentalitatea tinerilor de azi.
Exista pe vremea mea asa ceva? ...ma intreb uneori. Care era mentalitatea pe-atunci? Si de ce azi sa discutam ca unele femei gandesc diferit si ca aleg sa-si creasca copiii singure? Acesta este mersul lumii, mintile se deschid spre nou, spre schimbare.
Si este bine...

"Daca citesti asta, ai supravietuit intregii tale vieti, pana in acest punct.
Ai supravietuit traumelor, dezamagirilor, momentelor devastatoare, diferitelor faze ale vietii.
SI IATA-TE AICI.
Mergi inainte, motherfucker (las la interpretarea fiecaruia) ! Esti extraordinar!"





"Lumea nu va fi distrusa de cei care fac rau, ci de cei care ii privesc, fara sa faca nimic"
Einstein




"Daca astepti ca lumea sa fie dreapta cu tine, pentru ca tu esti drept, te prostesti pe tine insuti.
Este ca si cand astepti ca leul sa nu te manance, pentru ca tu nu l-ai mancat."






Caroline

  • Vizitator
Re: Single cu copii
« Răspuns #196 : Duminică, 07 Aprilie 2013, 15:08 »
Lia, iti dau dreptate intrutotul. Numai ca eu nu ma refeream la situatii pe care nu le putem controla...
Ci la acele femei care isi doresc copii fara sa se gandeasca la aceasta responsabilitate, ci doar la propriul lor orgoliu de a fi mame.

Parerea mea - si este doar o opinie personala - este ca foarte rar parintii reusesc sa se detaseze de ceea ce vor ei si sa actioneze inspre binele (vezi, libertatea de a alege) a copilului. Instinctul matern face ca majoritatea parintilor sa ignore pur si simplu faptul ca un copil nu este nici copia, nici proprietatea, nici datoria parintelui... Este pur si simplu o alta fiinta. Un alt destin. Singura datorie a parintilor este aceea de a-i asigura iubirea neconditionata si cadrul complet de dezvoltare personala, cu toate conditiile necesare, pentru ca un copil sa-si poata lua zborul dupa cum ii este menirea, menire care NU depinde de parinti. A avea un copil este un drept si o datorie fatza de specia umana, nu fatza de dorintele noastre ca indivizi.

Nu am spus ca alegerea de a ramane intr-o casnicie unde tatal NU asigura, impreuna cu mama, acel cadru, nu ar fi o greseala, dimpotriva, cred ca este o greseala la fel de mare ca si aceea de a decide, ca femeie, ca TU vrei un copil singura, si punct. Cele doua decizii sunt la fel de egoiste si nerealiste, in opinia mea.

Nu-mi permit sa "corectez" parintii de pe acest forum, atata timp cat eu nu am copii. Insa am ocazia sa urmaresc zilnic la scoala zeci de cazuri in care parintele nu este un catalizator al vietii si evolutiei copilului, ci un temnicer... cu cele mai bune intentii. Cazuri care pe mine ma indurereaza, desi nu sunt mama... si in care am incercat sa intervin, atunci cand aveam cu cine. In majoritatea cazurilor, acesti parinti nu au nici macar o vina constienta... ei si-au dorit "ce e mai bine pentru copil". Insa nimeni nu se intreaba niciodata daca isi cunoaste intr-adevar copilul, potentialul lui, abilitatile si dorintele lui, limitele lui... independente de mostenirea genetica.

Revenind la ideea de la care am plecat, inainte de a face un copil, singura sau nu, eu m-as intreba mai intai daca sunt in stare sa fac un OM. Daca am aceasta disponibilitate si capacitate de daruire... ca sa cresc un exemplar al speciei umane, complet si integru... indiferent de ceea ce-mi doresc EU personal, pentru MINE.

LiaV

  • Vizitator
Re: Single cu copii
« Răspuns #197 : Duminică, 07 Aprilie 2013, 19:10 »
Ma bucur ca te-ai facut bine, Cornelia!
E bine. Inseamna ca poti sa citesti tot ce voi scrie :))

Of, daca ar fi atat de simplu cum spui! Tu vorbesti din perspectiva dascalului. Eu, din cea a mamei.

Cand nu mi-am putut invinge dorinta de a avea un copil, la 24 de ani, locuiam intr-o camera de 12 m2.
Crezi ca m-am gandit o clipa ce ma asteapta???? Wow, nu!
Abia cand mi-am tinut pt prima oara copilul in brate, m-am maturizat instantaneu, iar responsabilitatea m-a coplesit!
Privind apoi in urma, an dupa an, mi-am dat seama cat de subtil ne coordoneaza Natura... subtil si fara mila!

Cunosc o tanara de 37 de ani, care a adus pe lume un copil cu fratele sotului ei. Stau in aceeasi casa, sub acelasi acoperis. Tipa s-a trezit pur si simplu ca e insarcinata si s-a bucurat, pt ca avea deja 34 de ani. Pe-atunci era asistenta la o clinica de-aici. Eu eram convinsa ca este doar infirmiera. Era mica, pipernicita, vorbea mult si spunea putin.
Le-a marturisit celor doi barbati adevarul, al cui este copilul. Tatal era si este un trantor, care canta prin baruri, cand si cum apuca. In mare parte sta toata ziua acasa si nu face nimic. Si sotul la fel.
Timp de 2 ani au trait din ajutorul maternal (sau cum se numeste). Copilul a fost mai mereu bolnav, iar ea, femeia, a aratat ca vai de mama ei! Toti din cartier am ajutat-o cu ce-am putut. Imi amintesc ca intr-o zi m-am intalnit cu ea pe strada si i-am oferit un ciorchine de strugure. Doamne, cat s-a bucurat si cat mi-a multumit! Cat era de umila... sau umilita de viata!
Fiica mea i-a adus din Italia de la second-uri hainute pt copilul care crestea repede.
De nenumarate ori am auzit ca nu are ce sa-i dea sa manace si ca traieste intr-o saracie si mizerie de nedescris!

Dupa ce s-au incheiat cei 2 ani, a fost reprimita la clinica (una din cele mai renumite din oras) si acum ocupa locul de asistenta sefa, cu un salariu frumusel+ciubucele.
Sunt convinsa ca isi vede in continuare de viata ei, intre cei doi trantori, merge la serviciu si-si creste copilasul. De asemenea, cred ca va crea probleme dascalilor, pt ca atata o duce mintea si, mai ales, este genul acela de mama/tigroaica, ce-si apara copilul cu orice risc, fara sa gandeasca. Il va indruma in viata atat cat o duce mintea si greu se va lasa convinsa sa faca altceva decat crede ea ca e bine pt copilul ei.
Eu cred ca acest copilas va fi singura ei bucurie peste ani. L-a nascut la 34 de ani si il va creste dupa propriile-i capacitati.

Un alt caz:

El, dresor de caini. Ea... o femeie oarecare. Impreuna au dat nastere la 3 fetite. Cea mai mare avea, pe-atunci cand i-am cunoscut, vreo 8-9 ani. Cea mai mica mergea in "patru labe" printre caini. In fiecare colt al camerei era legat cate un caine dat la dresura. Pe langa acestia, familia mai avea un ciobanesc german si doi bulterieri.
Copilasele cresteau intr-o mizerie de nedescris!!!!

Intr-o zi m-am dus acolo cu o sticla cu lapte. M-am asezat pe un scaun in bucatarie, iar fetitele mai mari s-au pus una langa alta in fatza mea. Mama le-a dat cate o canita cu lapte si l-au baut privindu-ma cu ochisorii lor nevinovati. Mi-au dat lacrimile sa vad cum se inecau band! Inghiteau pe nerasuflate, de parca nu bausera lapte de luni de zile!

Cum ajunsese amarata aia sa faca acesti copii? Obligata de un nenorocit ce o batea si o strangea de gat fara mila!
Imi povestea ca o data a ridicat-o in aer, tinand-o de gat, a intins-o pe masa din bucatarie si a sufocat-o pana cand, zicea ea, a iesit in afara corpului. S-a vazut de undeva de sus.
El s-a speriat si i-a dat drumul.
Saptamani la rand nu a putut sa manance aproape nimic!

Cum s-a maritat cu el? L-a iubit, pt ca era un tanar foarte chipes, zambaret, placut si inalt ca bradul. Era fiica unui director de banca si a unei profesoare. A intrat pe vremea ceausista la facultatea de drept, a terminat primul an cu note maxime, iar apoi a abandonat si s-a maritat cu un dresor de caini care a stiut sa trezeasca in ea instinctele.
Natura!

Si uite-asa, isi cresteau fetitele in mizerie si intuneric. Le taiasera curentul, dar isi trasesera un cablu de la vecinul de sus, care le dadea lumina dupa cum avea chef. In cea mai mare parte i-am gasit stand la lumina lumanarilor.

Tatal a fost primul care a plecat in Turcia, la o mare scoala de dresura si s-a incurcat cu o miliardara.
Ea, mama, si-a vandut apartamentul, s-a mutat cu fetitele in chirie, iar cand banii s-au terminat, le-a dus la sat, la soacra si a plecat in Italia.
Azi, amandoi sunt recasatoriti. Abia dupa ani, cand soacra a murit, mama si-a luat din nou fetitele langa ea. Traiesc toate in Italia.   

Natura are o forta indescriptibila! Am cunoscut aceasta forta. Isi cere drepturile! Viata trebuie sa continue.

Exista multe femei care stau pe marginea drumului si se prostitueaza pt a avea ce duce acasa la copilasul lor.
Si atunci... vazand si eu cazuri si cazuri in jurul meu, m-am intrebat: cine sunt eu sa judec? Nu fiecare mama isi duce singura crucea? Chiar daca cineva i-ar spune ca nu ar fi trebuit sa faca una sau alta... ar intelege?

Cand fiica mea a decis ca vrea sa faca un copil, nu mi-a spus nimic.
Eu spun ca am fost o mama responsabila. Ani la rand i-am vorbit, am fost deschisa fatza de ea, iar atunci cand am observat ca se apropie de varsta in care instinctul incepe sa-si spuna cuvantul, i-am repetat de nenumarate ori cele "4 legi" (asa le-am numit noi):
1. sa se uite la obiceiurile din familia barbatului cu care vrea sa se casatoreasca, mediul in care a crescut si, mai ales, obiceiul tatalui si comportamentul lui vizavi de mama. In general, baietii isi imita tatii. 
2. la bolile genetice
3. sa-si faca o cariera, astfel incat sa nu depinda de el niciodata
4. si abia apoi sa dea nastere unui copil.

Nu m-a ascultat.
A ramas insarcinata cand era in primul an de facultate. De ce? Pt a-si asigura o pozitie in casa, in fatza soacrei si a sotului, care o considerau inca o fetita imatura. Si spun azi, ca aveau dreptate.

Cand am ajuns sa stam doar noi doua singure de vorba, venise in vizita, acasa. Parca vad cum stateam fatza in fatza in bucatarie. Tocmai se intorsese de la Ana Maria (tipa de sus, asistenta). Avea deja 4 luni de sarcina. Am intrebat-o:
- Nu puteai sa mai astepti, Alina?
- Si acum ce vrei sa fac? mi-a raspuns cu lacrimi in ochi.
A stiut, dupa cele invatate de la mine, ca de-acum, ani la rand, viata ei va fi pe al doilea loc. Copilul va avea prioritate in toate!
A renuntat la facultate, iar acum isi creste copilasul si este taaare mandra de el, ca mai toate mamicile. Imi scrie cum creste, ce-a mai invatat Sebi sa faca, pune pe Facebook tot felul de retete de prajituri, s-a abonat la o pagina numita "bucataresele vesele" si uite-asa... a devenit o femeie la locul ei, dupa cum spun regulile societatii. In acest timp limbajul i-a devenit mai limitat, la fel si gandirea, pt ca nu mai are timp de ea, nu mai citeste o carte.

Deci, revenind la subiectul nostru... eu spun ca nu are rost sa ne mai intrebam de ce se intampla ceva. Sunt cazuri si cazuri, tot felul de drame in jurul nostru, persoane cu bani, care uita ca au copii, altele sarace si care isi iubesc copiii desavarsit. Si in toate, Natura are primul si ultimul cuvant.

Fiecare parinte da nastere unui copil asemanator lui. Ma rog... cu rare exceptii, copilul este o medie intre cei doi parinti. Si aici insa, putem extinde discutia si sa ajungem la genetica, cand se poate mosteni nu stiu ce gena, de la nu stiu care predecesor, din vremuri de mult apuse si de care nimeni din familia actuala nu are idee :)) Toti se mira de inteligenta progeniturii. Unii chiar se supara ca nu le seamana!
Ce vrei atunci, Cornelia, sa faca o mama care nu are capacitatea mentala sa priveasca dincolo de propria-i "ograda"? Tu, ca dascal, oricat i-ai vorbi, tot ea va sti cel mai bine ce are nevoie copilul ei. Sa nu uitam ca inca exista mentalitatea ca fiul sa calce pe urmele tatalui. De asemenea, exista si convingerea ca cel sarac, daca s-a nascut sarac, la fel va muri. Ce tampenii!

Copiii, spun eu, vor fi singurii care, peste ani, daca au avut norocul sa dea peste un dascal ce le-a vorbit si le-a deschis ochii, sa decida ca vor sa fie diferiti de parinti, ca vor mai mult de la viata.
Asa s-a intamplat cu mine. Dar abia tarziu... tarziu de tot, dupa ce viata mea a revenit in prim-plan, mi-am amintit de un dascal (profesorul meu de vioara), care m-a privit diferit de toti ceilalti din jurul meu.
Altfel... acum as fi fost poate o alcoolica, precum parintii mei, o sotie ideala, supusa si modesta... :))) si evident, ca nu as fi scris azi aici!

Totul este asa cum trebuie sa fie in lumea asta. Daca un copil are de urmat o anumita cale, cineva, undeva, candva ii va aparea in drum si il va orienta in directia potrivita lui. Aceasta-mi este convingerea, draga Cornelia.

"Am zis!" :))) ...ca tobosarul de la Sighisoara.

...si te pup!  :smitten:

Caroline

  • Vizitator
Re: Single cu copii
« Răspuns #198 : Luni, 08 Aprilie 2013, 00:21 »
Totul este asa cum trebuie sa fie in lumea asta. Daca un copil are de urmat o anumita cale, cineva, undeva, candva ii va aparea in drum si il va orienta in directia potrivita lui.

Asta este si convingerea mea! Daca nu in copilarie, atunci mai bine mai tarziu decat niciodata!  :angel:
Am spus doar ce as alege eu (sau cum am ales deja). Si ceea ce simt vis-a-vis de astfel de cazuri. Numai ca eu sunt adepta conceptiei ca daca, dintr-o sala intreaga, doar un singur spectator te asculta, atunci merita sa-si faci rolul, sau datoria, pana la capat. Cine stie... poate acel spectator va fi candva o personalitate. Eu imi fac datoria mea... parintii pe-a lor... Natura, la fel... si uite-asa. Trebuie sa existe intotdeauna si tensiuni negative, si pozitive, in viata, care concureaza la echilibru... Si ai dreptate, poate ca suntem prea mici ca sa le judecam.   :)

Trebuia sa ma fac bine, ca nu mi-am terminat treburile pe-aici.  ;D  :kissing:

Offline Sunrise

  • Jr. Member
  • **
  • Mesaje postate: 66
  • Bine ai venit in grupul nostru!
Re: Single cu copii
« Răspuns #199 : Luni, 20 Mai 2013, 21:10 »
Buna!

Ma alătur si eu grupului vostru, am un băiat de 11 ani, clasa a Va, un copil sensibil si bun, dezordonat si pasionat de calculator, frumos si istet, mai sportiv din fire decât mama lui:).

Suntem abia la începutul pre-adolescentei si privesc cu putina teama la ce va urma, face parte dintr.o generație atat de diferita încât tot ce sper e sa pot sa ii fiu alături si sa ma considere prietena lui cu care sa discute ce are pe suflet.

Offline Supergirl

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 2
  • Bine ai venit in grupul nostru!
Re: Single cu copii
« Răspuns #200 : Luni, 17 Iunie 2013, 22:37 »
Buna tuturor.  Sunt si eu mamicuta singura de aproximativ 2 ani ... si sunt foarte foarte curioasa daca este cineva din Brasov sau din apropiere.  Mi-ar placea sa mai cunosc mamicute singure cu care sa petrecem ceva timp.  In vacantele pentru monoparentali a fost careva?  sau s-a inscris careva? O seara frumoasa ... si ... imi pare bine ca v-am gasit!  :)

Offline Sunrise

  • Jr. Member
  • **
  • Mesaje postate: 66
  • Bine ai venit in grupul nostru!
Re: Single cu copii
« Răspuns #201 : Marți, 18 Iunie 2013, 08:06 »
Bine ai venit Supergirl!

Eu sunt din Bucuresti insa si mie mi.ar placea sa cunosc mame cu baieti de varsta apropiata de al meu,  9-13 ani, pentru cate o iesire scurta la strand, piscina, la un film, doar vine vacanta!

Offline Supergirl

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 2
  • Bine ai venit in grupul nostru!
Re: Single cu copii
« Răspuns #202 : Marți, 18 Iunie 2013, 22:21 »
Super!  Ma bucur mult ca mai sunt interesati  :).  Noi o sa venim pe la sfarsitul lui iulie, inceputul lui august la Bucuresti.  Fetita mea vrea neaparat sa mearga la Ikea si la Antipa ... asa ca o sa stam cateva zile pe acolo, sa vedem mai multe si poate ne intalnim.  Eu am o fetita de 9 ani si un baietel de 4 ani.  Chiar m-ar bucura sa ne adunam gasca mai mare.  O seara frumoasa si tinem legatura.   

Offline vio_777

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 2
  • Bine ai venit in grupul nostru!
Re: Single cu copii
« Răspuns #203 : Vineri, 27 Decembrie 2013, 07:08 »
Buna,

Sunt tatal unei fetite de 3 ani si 9 luni - custodie comuna.
Fiind interesat sa ii ofer fetitei mele ceea ce are nevoie, incercand sa atenuez lipsa unei familii intregi, am cautat tot timpul materiale privind educatia copilului, am cautat sa ma informez.
Pentru cine e interesat, aveti aici un canal youtube cu astfel de lucruri (am uploadat in masura in care copyright-ul mi-a permis, mai am materiale sau gasiti mai multe pe http://tekken.ro/  - sper sa nu fie considerat reclama)

http://www.youtube.com/user/pentruparintisicopii/videos?sort=dd&view=1&flow=grid

Acolo gasiti si desene animate educative, pe grupe de varsta, insa, mai important, gasiti Florian Colceag - Parenting. Voi mai uploada materiale cu el, omul stie ce spune si o spune intr-o maniera pe intelesul tuturor.
Sper sa fie de folos,
O zi buna,
Vio

Offline almi_gabi

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 7620
Re: Single cu copii
« Răspuns #204 : Vineri, 27 Decembrie 2013, 09:50 »
Buna Vio

Sa-ti traiasca fetita, sa fie sanatoasa.
Este extraordinar ca un parinte (tata) se gandeste cum ar putea sa-si creasca copilul mai bine.

Offline Onix

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 245
  • Bine ai venit in grupul nostru!
Re: Single cu copii
« Răspuns #205 : Joi, 13 Februarie 2014, 17:34 »
Intr-o zi Copilul I-a spus Lui Dumnezeu:
Asa se zvoneste ca maine ma trimiti pe pamant, dar cum voi trai acolo, pentru ca sunt asa mic si neajutorat?

Dumnezeu i-a raspuns asa:
-Din multimea de ingeri ti-am ales unul special pentru tine.
Te va astepta si va avea grija de tine.

-Dar a spus copilul, aici in Rai nu fac altceva dacat sa cant si sa zambesc. De asta am nevoie sa fiu fericit!

Dumnezeu asa i-a vorbit:
-ingerasul tau iti va canta in fiecare zi. Si-i vei simti dragostea, si vei fi fericit .

-Si, a spus copilul, cum ii voi intelege pe oameni din moment ce nici nu le cunosc limba?

E foarte simplu, a spus Dumnezeu, ingerasul tau te va invata cele mai dulci si frumoase cuvinte ce poti invata vreodata si te va invata cu rabdare si sarguinta sa vorbesti.

Copilul s-a uitat la Dumnezeu si i-a spus:
-Si ce fac daca vreau sa vorbesc cu tine?

Dumneze i-a zambit copilului si i-a spus:
-ingerasul tau iti va impreuna mainile si te va invata sa te rogi.

Copilul a spus:
-Asa am auzit ca pe pamant sunt oameni rai. Cine ma va ocroti?

Dumnezeu a imbratisat copilul si i-a spus:
-ingerasul te va ocroti, chiar si cu pretul vietii!

Copilul s-a uitat foarte trist si a spus:
-Dar mereu voi fi trist pentru ca nu te voi vedea.

Dumnezeu a imbratisat copilul:
-ingerasul mereu iti va vorbi despre mine si iti va arata calea spre mine, cu toate ca eu voi fi langa tine mereu.

Atunci pacea s-a restabilit in Rai, dar se puteau auzi deja vocile de pe Pamant.

Copilul in graba a intrebat:
Dumnezeu, daca eu totusi trebuie sa plec acum, spune-mi te rog macar numele ingerasului meu!

Dumnezeu a raspuns:
-Numele ingerasului nu este important… Pur si simplu ii spui: “MAMI”

Offline Laur

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 249
Re: Single cu copii
« Răspuns #206 : Joi, 13 Februarie 2014, 18:54 »
De unde s-a intiparit ideea ca un parinte singur trebuie sa fie obligatoriu femeie? Stiu ca doamnele au o inclinatie genetica mai pronuntata dar nu este o regula. In general barbatilor li se interzice "de facto" sa le treaca prin neuron astfel de idei nastrusnice.
Este extraordinar ca un parinte (tata) se gandeste cum ar putea sa-si creasca copilul mai bine.
n-ar trebui sa fie nimic extraordinar ...

 :oops:
Everthing will be ok in the end. If it's not ok, then it's not the end.

Offline ella

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 224
Re: Single cu copii
« Răspuns #207 : Vineri, 21 Martie 2014, 22:09 »
In general barbatilor li se interzice "de facto" sa le treaca prin neuron astfel de idei nastrusnice.

 :oops:
Nu li se interzice,ei singuri aleg acest lucru.Rar intalnesti un barbat(tata) preocupat de  cresterea copiilor .

Offline wonderland

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 4883
Re: Single cu copii
« Răspuns #208 : Sâmbătă, 22 Martie 2014, 07:45 »
Dar, cand il intalnesti, stii ca e un barbat deosebit, nu? Fie ca e tata responsabil familist, fie single (divortat, vaduv). Dar, cel putin din prima categorie stiu destui de multi, ella.  Din a doua, mai putini, dar cunosc sau macar am auzit de vreo cativa.
Sunt barbati care sunt si raman tati buni, chiar daca mai esueaza in postura de soti sau iubiti.
Ingrijorarea nu alunga amaraciunea zilei de maine, dar rapeste bucuria zilei de azi. Zig Ziglar.

Offline ella

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 224
Re: Single cu copii
« Răspuns #209 : Sâmbătă, 22 Martie 2014, 09:10 »
Nu-mi place sa generalizez.Da,sunt si tati buni asa cum exista si mame mai putin bune cu copiii lor.Important este sa stim sa comunicam cu copiii,sa fim acolo cand au nevoie de noi,iar un barbat care este un tata bun mai greu esueaza ca sot/iubit, pentru ca, atunci cand poti sa-l asculti pe cel de langa tine si la randul tau sa poti sa-i spui toate "framantarile"tale,imposibil sa ajungi la despartire.