In cursul traversarii Andalusiei am intalnit livezi imense de maslini, munti majestuosi inca incarcati de zapada (erau Sierra Nevada), mici ferme semanand izbitor cu cele din America de Sud. Pe langa Jerez, acolo unde este circuitul de Formula 1, am iesit de pe autostrada pt in zare se vedea niste ziduri vechi, imense. Era La Cartuja, o manastire fabuloasa, cu o arhitectura senzationala. Am privit inauntru si era o procesiune ciudata noua, calugari cu rase albe, cu capetele acoperite de gluci - cantau o muzica venita parca din cer.
Sevilla este orasul andaluz rafinat si plin de farmec. Strazi ingrijite, parcuri imense, Corida, poduri cu arhitecturi bizare peste Guadalquivir. Si Catedrala. Imensa. Construita ca sa te umileasca sa te faca sa te miri de rostul unei asemenea dimensiuni. O bogatie egalata doar de Saint Pietro in Vatican. Aici s-a reversat aurul incas. Se vede cu prisosinta. Si din vechea moschee care se gasea acolo inainte, au lasat Giralda, un turn imens in care se urca calare, cu calul. De sus privelistea este halucinanta. Se vede mare parte din Sevilla, cu toate frumusetile ei. Am cutreierat Sevilla in lung si-n lat, am mai luat si un "hip on - hip off" asa ca m-am imbatat de miresmele ei. Turnul de Aur, Pavilioanele, Alcazaba. Capitala Andalusiei si cel mai important oras din zona, are cate ceva din farmecul celor trei mari culturi: maura, ebraica si iberica. Impletite superb, au modelat din pamatul rosu un oras minunat.
Apoi am ajuns in Maroc. Nu stiu ce sa zic si cum sa-l judec. Cu mintea, cu inima? Frumos si urat totodata. Fermecator dar prea agresiv. Primitiv. Oameni ancorati inca in evul mediu, langa zeci de km patrati de platforme betonate. Soldati, politie, tarabe, medine. Fructe, branza, paine. Si argan. Aurul lor, uleiul de argan. Am mancat si mancarea lor tajin. Tot orez ca si paella, deci tot aceiasi impresie pt mine. Daca as fi intrebat daca mai vreau acolo sau nu, n-as stii ce sa zic. Cred ca da. As incerca insa Casablanca, Rabat, Marakesh. Tangier si Tituan sunt orase vechi, porturi de legatura directa cu Europa, e o lume pestrita si care-ti da senzatia de teama si disconfort.
Gibraltarul. Mi-am dorit mult, ca un copil chiar, sa vad maimute in libertate. Stiam Gibraltarul din filme, din acelea cu cazemate inexpugnabile si vase ancorate in port care trag in zadar in stanca. Citisem ca este, sau a fost mai bine zis o cazarma britanica. Ma asteptam sa vad ceva arid, cazon si un zvon ca pe acolo au trecut acum un an cateva maimute. A fost cu mult peste orice ma asteptam. O colonie intreaga de maimute obraznice dar blande, o vegetatie luxurianta si un parc botanic care poate rivaliza cu oricare altul din lume, strazi pline de magazine si restaurante. Si de steaguri englezesti. Adica sa stie conasul care calca pe insula, ca incepand de la La Linea Conception este pamant britanic. Asta se vede de la o posta. Ordine, fish and chps, english breakfast. Am avut norocul s adam peste un ghid cu microbuz, care ne-a carat peste tot pe stanca. Cu microbuzul este imposibil, iar daca mergi cu funicularul ai mult de umblat pe jos de la un obiectiv la altul. A ramas poate cea mai frumoasa amintire din aceasta excursie.
Ne-am retras apoi la plaja si baie. Pt mine si Guther insa totul s-a terminat dupa prima zi. Ne-am fript stand la bere, asa ca am zabovit mai mult prin camera decat pe plaja. Asa ca nu va pot povesti prea multe, decat de programele TV, de cafea si bere. Si de frumoasa gradina cu palmieri si lamai a hotelului, unde ma ascundeam de teama soarelui. Intr-o dupaamiaza am fost sa vizitam o statiune de lux. Ne-am oprit tot unde ne obisnuisem, adica in orasul vechi. O gradina cu portocali, terase cu preturi exorbitante, lume buna, parfumuri. Noi eram cu bratara de demipensiune la mana. Adica nu faceam parte din peisaj. Era a acelora care au invatat bine, au fost sarguinciosi la scoala, au ascultat de parinti. Era statiunea lor.
Mi-a placut mult Andalucia. As putea spune cel mai mult din ce am vazut pana acum in viata. Mi-a placut si ca am fost cu Guntz prietenul meu din copilarie, ca a fost Iulian cel de care m-am atasat atat de mult.
Tatiana a adus de la avion, cu masina, pana in Sibiu, un baiat inrosit de soare. Plin de amintiri si lucruri placute. Asta a fost pt mine Andalucia.