Autor Subiect: De ce suntem single ?  (Citit de 481272 ori)

0 Membri şi 3 Vizitatori vizualizează acest subiect.

Offline steliana

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 5133
Re: Jurnalul incepatorului - De ce suntem singuri ?!
« Răspuns #345 : Marți, 27 Aprilie 2010, 20:16 »
Aici... oamenii devin comuni... chiar fără pasiuni...
Totul este să vrei... începi să crezi.... devii.. aşa cum nu poţi..... într-o realitate cotidiană...
nihil sine deo

Offline Grey_witch

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 35
Re: Jurnalul incepatorului - De ce suntem singuri ?!
« Răspuns #346 : Miercuri, 28 Aprilie 2010, 12:11 »
So, Steliana, sau oricine dintre cei care ati fost la Sibiu, cum a fost? Cred ca am mai intrebat asta mai devreme, dar mesajul meu s-a pierdut in marea celorlalte. :)
Grey_witch

Saturnianul

  • Vizitator
Re: Jurnalul incepatorului - De ce suntem singuri ?!
« Răspuns #347 : Miercuri, 28 Aprilie 2010, 12:52 »
@Grey_witch, topicul taberei Sibiel 25-27 aprilie il gasesti aici: http://forum.singlescamp.ro/index.php/topic,404.0.html

Offline mikyboy

  • Jr. Member
  • **
  • Mesaje postate: 71
Re: Jurnalul incepatorului - De ce suntem singuri ?!
« Răspuns #348 : Miercuri, 28 Aprilie 2010, 14:52 »
.... Aici, oamenii mai au un hooby comun: calatoriile, minivacante in alte locuri si asta e super! Prieteniile se leaga mai usor cand sunt pasiuni comune.
la ce faci referire? la ce locuri ca ar fi interesant de vazut un astfel de loc in care oamenii iubesc natura si drumetiile si calatoriile nu doar in casa si atat...

carmentoma

  • Vizitator
Re: Jurnalul incepatorului - De ce suntem singuri ?!
« Răspuns #349 : Miercuri, 28 Aprilie 2010, 16:00 »
Sunt frumuseti necunoscute in natura in fiecare zona a tarii! Eu una am intrat pe acest forum tocmai pentru a putea pleca alaturi de o gasca de prieteni asemenea mie sa le descopar si sa le explorez! Un colt de rai am descoperit la Sibiel, unde vezi si tu ca nu sunt subiectiva in descrieri si in trairi, ca nimeni nu a ramas "de piatra" dupa cele doua vizite facute in zona!
      Sunt singura, cum am mai zis, ca asa vreau eu, dar pentru o excursie mai scurta sau ma lunga (temporal vorbind) m-am saturat sa ma sui in masina si sa imi cant singura, cu muzica la maxim pe drumul pana la destinatie! Pentru asta am nevoie de voi!!! Egoism cumva poate, dar tare drag mi-ar fi sa am si eu gasca mea! Speranta moare ultima!

Offline Grey_witch

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 35
Re: Jurnalul incepatorului - De ce suntem singuri ?!
« Răspuns #350 : Miercuri, 28 Aprilie 2010, 16:30 »
Ok Saturnianule, o sa verific topicul.  :-*
Grey_witch

Saturnianul

  • Vizitator
Re: Jurnalul incepatorului - De ce suntem singuri ?!
« Răspuns #351 : Miercuri, 28 Aprilie 2010, 16:36 »
Ok Saturnianule, o sa verific topicul.  :-*

Vezi ca sunt multe pagini in topicul ala. Reactiile post-tabara incep cam de la pagina 12.

Offline Silvana A

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 6
Re: Jurnalul incepatorului - De ce suntem singuri ?!
« Răspuns #352 : Joi, 29 Aprilie 2010, 01:33 »
Va multumesc tutror pentru primirea calduroasa si sper ca vom deveni prieteni cu adevarat. Din pacate nu am ajuns la Sibiel ... munca asta!
Dar am inteles ca o sa mai fie in curand, o alta ocazie, sper ca atunci voi putea veni, macar sa va cunosc.
@silvana, o pereche de prieteni au patru copii, fata cea mai mare perfect sanatoasa, ultimile doua gemene, la fel.  a doua fetita s-a nascut cu sindromul lui down, am cunoscut-o cand avea 12 ani.  era tratata cu multa dragoste si intelegere si de catre partinti si de catre surori, nimeni nu facea deosebire intre ele, era fetita lor deosebita si atat. asa ca, pentru copilul tau, multe doze de TLC (tender loving care) si sanatate.

Asa este, multa dragoste, au nevoie, dar iti si daruiesc acesti copii. Este incredibil cate resurse de bunatate gasesc in ei. Din fericire ii am pe ai mei care sunt tot timpul langa noi si ma ajuta enorm. Problema este, asa cum spuneam in topicul in care am vorbit despre asta, perceptia celorlalti, mentalitatea care la noi este rau invechita.

@christaly iti multumesc pentru bunvenit, sper si eu sa ne cunoastem, chiar daca numai in vara, dar pana atunci avem timp destul sa vorbim.

Normal ca nu vrem sa fim singuri, cine isi doreste asta? Omul prin natura sa nu este facut sa fie singur, dar circumstantele, alegerile pe care le faci in viata, te duc la un moment dat la acest statut. Dar si mai adevarat este ca decat singur in doi mai bine singur cu tine insuti cum bine spune @grey_witch

Da, intr-adevar niciodata nu e prea tarziu! Nu stiu de ce, aici, la noi esti categorist "batrain" chiar si la varste mai tinere sau medii. Am vazut si oameni in varsta care stiu sa traiasca frumos.
E foarte frumos sa daruiesti, te simti bine si faci fericit pe cel care primeste. Uneori si un zambet face mult!
Eu cred ca ai varsta pe care simti ca o ai. Eu m-am invatat sa nu ma mai uit la cum ma categorisesc cei din jur. Stiu oameni de 70 - 80 de ani care stiu sa traiasca, urca pe munte, au grija de ei, calatoresc, se bucura ca traiesc. Imi doresc sa ajung ca ei, desi la viata pe care o ducem si la stress-ul zilelor noastre ... nu stiu zau

MA intorc la munca, am de depus un proiect vineri si inca mai am de lucru la el. Va pup pe toti si inca o data ma bucur enorm ca va cunosc!  :-*
Silvana Atanasescu

carmentoma

  • Vizitator
Re: Jurnalul incepatorului - De ce suntem singuri ?!
« Răspuns #353 : Joi, 29 Aprilie 2010, 01:54 »
    Si eu ma bucur ca, desi esti foarte aglomerata cu serviciul, iti faci timp si pentru noi, cei care vrem cu adevarat sa iti fim alaturi, cel putin ca prieteni virtuali, pana ne vom vedea si in realitate!

Offline Crista

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 230
Re: Jurnalul incepatorului - De ce suntem singuri ?!
« Răspuns #354 : Joi, 29 Aprilie 2010, 22:26 »
Oare depresiile oamenilor singuri sunt la fel cu ale celorlalti? Cred ca depresia este o culme a singuratatii... Eu acum ma simt extrem de singura dar sunt sigura ca am resurse sa depasesc momentul.Sper sa nu fie doar wishful thinking

Offline capsuna

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 724
Re: Jurnalul incepatorului - De ce suntem singuri ?!
« Răspuns #355 : Joi, 29 Aprilie 2010, 22:27 »
Crista cu noi nu mai esti singura!!!

carmentoma

  • Vizitator
Re: Jurnalul incepatorului - De ce suntem singuri ?!
« Răspuns #356 : Joi, 29 Aprilie 2010, 22:29 »
Oare depresiile oamenilor singuri sunt la fel cu ale celorlalti? Cred ca depresia este o culme a singuratatii... Eu acum ma simt extrem de singura dar sunt sigura ca am resurse sa depasesc momentul.Sper sa nu fie doar wishful thinking



     M-a cam ferit Bunul Dumnezeu de depresii, in acceptiunea grava sau medicala a termenului! Poate nu am avut timp sa ma las prada la asa ceva! Cat priveste resursele, habar nu avem cat putem cat putem sa ducem!

Offline Crista

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 230
Re: Jurnalul incepatorului - De ce suntem singuri ?!
« Răspuns #357 : Joi, 29 Aprilie 2010, 22:32 »
Asta ar fi una din resurse,dar cateodata e foarte greu sa rezisti tentatiei  de a crede ca prea putine lucruri merita sa te implici,rezultatul e destul de putin palpabil...Dar o sa imi treaca,si stii de ce? PENTRU CA NU AM INCOTRO,nu imi pot permite nici  macar o stare de depresie .

Saturnianul

  • Vizitator
Re: Jurnalul incepatorului - De ce suntem singuri ?!
« Răspuns #358 : Joi, 29 Aprilie 2010, 22:41 »
Oare depresiile oamenilor singuri sunt la fel cu ale celorlalti?

Crista, eu cred ca depresiile cele mai nasoale sunt ale nesingurilor singuri. Cind esti cu adevarat singur mai poti gasi resurse sa treci peste depresii pentru ca poate vrei sa vezi cum e alaturi de cineva. Dar cind te adincesti intr-o singuratate alaturi de cineva, cred ca e mult mai dificil sa lupti cu depresiile.

carmentoma

  • Vizitator
Re: Jurnalul incepatorului - De ce suntem singuri ?!
« Răspuns #359 : Joi, 29 Aprilie 2010, 22:47 »
Oare depresiile oamenilor singuri sunt la fel cu ale celorlalti?

Crista, eu cred ca depresiile cele mai nasoale sunt ale nesingurilor singuri. Cind esti cu adevarat singur mai poti gasi resurse sa treci peste depresii pentru ca poate vrei sa vezi cum e alaturi de cineva. Dar cind te adincesti intr-o singuratate alaturi de cineva, cred ca e mult mai dificil sa lupti cu depresiile.

Ai dreptate, dar niciodata nu am reusit sa inteleg ce sau cine te poate retine alaturi de un om cu care nu mai ai nimic in comun (din punct de vedere sufletesc)! Copiii nu mai sunt demult o justificare, ca de obicei ei sunt mult mai traumatizati de asemenea stari tensionatedecat noi, adultii! Nici partea materiala nu e un argument suficient de solid! Cred ca viata e suficient de scurta incat sa nu ne-o irosim intr-o mare de nefericire si neimpliniri pa plan afectiv! Parerea mea!