Autor Subiect: De ce suntem single ?  (Citit de 481448 ori)

0 Membri şi 2 Vizitatori vizualizează acest subiect.

Offline Felicia

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 142
Re: Jurnalul incepatorului - De ce suntem singuri ?!
« Răspuns #390 : Miercuri, 09 Iunie 2010, 21:10 »
impresionant

Offline krissunu

  • Sr. Member
  • ****
  • Mesaje postate: 445
  • ...credinta face totul posibil ...
Re: Jurnalul incepatorului - De ce suntem singuri ?!
« Răspuns #391 : Miercuri, 09 Iunie 2010, 23:07 »
...foarte  frumos !!! 

Saturnianul

  • Vizitator
Re: Jurnalul incepatorului - De ce suntem singuri ?!
« Răspuns #392 : Joi, 10 Iunie 2010, 00:55 »
Ce pot sa mai spun, extraordinar, dar vezi ca e nevoie de doi.

Într-adevăr @gabrel. Şi sunt situaţii în care şi pentru cele mai simple lucruri e nevoie de doi.
Impresionant baletul. L-am găsit parcă mai expresiv decît cel al unor balerini normali. Şi eu nu prea le am cu baletul  ;D

Offline Ayouni

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 1918
Re: Jurnalul incepatorului - De ce suntem singuri ?!
« Răspuns #393 : Joi, 10 Iunie 2010, 12:59 »
pentru ca am citit de mai multe ori pe aici comentarii in legatura cu fericirea pe care ti-o aduce o alta persoana in viata ta, mi se pare oportun sa impart cu voi urmatorul text pe care l-am primit de la un prieten:

Cu ocazia unui eveniment social, o sotie este intrebata de cateva femei mai curioase (care nu lipsesc niciodata !) daca sotul ei o face fericita.  Raspunsul sotiei a fost: Nu, nu ma face fericita. SUNT FERICITA. A fi fericita sau nu, nu depinde de el, ci de mine.
Sunt singura persoana care poate hotari sa fie fericita sau nu in fiecare moment al vietii mele. Daca ar fi ca fericirea mea sa depinda de altii, as avea o problema foarte serioasa. Totul in aceasta viata este in continua schimbare: oameni, bogatii, corpul nostru, clima, placerile, etc. Eu hotarasc sa fiu fericita iar restul este doar o chestiune de experiente sau circumstante, cum ar fi, a ajuta, a intelege, a acepta, a asculta, a consola.  Cu sotul meu am trait si am practicat acest lucru de multe ori. Nu este responsabilitatea lui de a ma face fericita.  Si el are experientele si circumstantele lui.  Il iubesc si el ma iubeste, adesea in ciuda circumstantelor noastre. El se schimba, eu ma schimb, mediul inconjurator se schimba, totul se schimba.  Aratam iertare si dragoste adevarata; observam aceste schimbari, le infruntam cu dragostea care exista in amandoi. Astfel aceste experiente si  circunstante ne vor imbogati si ne vor da putere.
Multi spun: nu sunt fericit pentru ca sunt bolnav, pentru ca nu am bani, pentru ca sunt singur /a, deoarece este prea frig, prea cald, pentru ca m-au insultat, pentru ca cineva nu ma mai iubeste, pentru ca cineva nu m-a placut… Si totusi, putem sa fim fericiti impotriva acestor circumstante.
A fi fericit este o atitudine despre viata. A fi fericit depende doar de noi.


si chiar acum mi-am amintit de o poveste "camasa fericitului" ... se spune ca intr-o imparatie indepartata, printul se imbolnavise foarte rau de depresie si nimeni si nimic nu puteau sa-l vindece.  intr-un sfarsit, un vraci le-a spus ca printul se va face bine atunci cand isi va pune pe el camasa unui barbat fericit.  au inceput sa caute si sa caute pana cand intr-o zi, mergand pe un drum, au auzit un cantec vesel si fericit: s-au apropiat de curtea respectiva si l-au intrebat: "ia spune, omule, esti fericit" ? iar raspunsul a fost, "da, sunt foarte fericit".  atunci i-au spus ca au nevoie de camasa lui pentru printul depresiv... si cand s-au apropiat mai mult de el, au vazut ca fericitul nu avea camasa! frumos, nu-i asa?!  :-*
"Stay hungry, stay foolish!" (Steve Jobs)

Offline licya

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 39
  • Think outside the box
Re: Jurnalul incepatorului - De ce suntem singuri ?!
« Răspuns #394 : Miercuri, 07 Iulie 2010, 01:36 »
Cu mult timp in urma initiasem o discutie pe un alt site exact pe aceeasi tema "De ce suntem singuri?" tema a fost vizualizata de nenumarati useri, insa nimeni nu scria nimic, ba chiar unul dintre ei imi trimisese un mesaj prin care imi spunea ca se retrage din grupul respectiv, el fiind casatorit si avand doi copii. La cateva zile dupa a revenit si mi-a scris ca si-a analizat viata si  recunoaste ca e singur. Imi amintesc foarte des de el si zambesc, insa stiu ca sunt foarte multe persoane care nu recunosc ca sunt singure, ca nu au cu cine comunica, nu au prieteni, nu au o persoana alaturi.
Si acum sa raspund si eu la intrebare: eu...sunt singura pentru ca...
-am devenit treptat o workoholica si mi-am neglijat foarte multi prieteni
-sunt foarte pretentioasa in ceea ce priveste relatiile (atat cele de amicitie, cat si cele intime)
-cu timpul m-am impacat cu ideea si chiar incepusem sa fiu mandra de independenta mea (??!!)
si cred ca as mai putea adauga o sumedenie de motive, dar la ce bun?

Saturnianul

  • Vizitator
Re: Jurnalul incepatorului - De ce suntem singuri ?!
« Răspuns #395 : Miercuri, 07 Iulie 2010, 03:53 »
-sunt foarte pretentioasa in ceea ce priveste relatiile (atat cele de amicitie, cat si cele intime)

Ce inseamna "foarte pretentioasa"? Chiar daca ti se pare ciudat, termenul e foarte relativ. Da-mi un exemplu.
Te-ai gindit ca "foarte pretentiozitatea"  ;D poate fi unul din mecanismele de aparare creat de psihic pentru a nu simti singuratatea ca pe o povara? :) Creierul este asemenea unui computer: analizeaza situatii pe baza informatiilor programate in "soft".  Numai ca, spre deosebire de calculator, atunci cind intilneste situatii inedite are capacitatea de a crea singur "linii de cod" menite sa nu blocheze rularea "programului". Sper ca am fost destul de clar in metafora mea  :D

Offline licya

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 39
  • Think outside the box
Re: Jurnalul incepatorului - De ce suntem singuri ?!
« Răspuns #396 : Miercuri, 07 Iulie 2010, 09:15 »
exemplu...pot sa inchei o relatie (oricat ar fi fost de lunga) pentru un simplu comentariu care la momentul respectiv mi-a displacut. nu stiu  in ce masura este un mecanism de aparare pentru a nu simti singuratatea ca pe o povara, insa mai degraba l-as caracteriza ca fiind un mecanism de aparare impotriva persoanelor care ma deranjeaza. poate fi, bineinteles, privit ca incapatanare sau neputinta de a intelege actiunile celor din jur, insa un lucru e foarte clar: nu vreau sa imi pierd timpul discutand cu cineva care ma deranjeaza. nu am mult la dispozitie, asa ca prefer sa il petrec cu cine merita. Un alt aspect de luat in calcul e ca astept de la o relatie, cel putin cat dau eu. daca nici aceasta conditie nu e indeplinita atunci nu mai am nici o satisfactie.

Offline gabrel

  • Jr. Member
  • **
  • Mesaje postate: 84
Re: Jurnalul incepatorului - De ce suntem singuri ?!
« Răspuns #397 : Miercuri, 07 Iulie 2010, 09:39 »
Draga Licya, bine ai venit. Si eu ma consider o persoana foarte pretentioasa si te inteleg perfect. Doar ca, sper sa nu ti se intample si tie, intr-o grava criza de singuratate si depresie, am considerat ca este bine sa renunt la aceasta atitudine si am suportat atat de multe incat m-am imbolnavit de cancer. Ma rog, acum am pus punct, sa zic ca am invins, cel putin pana in prezent, boala, mai am mult de asteptat, dar uite in ce capcana am cazut. Asta poate pentru ca toti din jur "criticau" atitudinea mea "pretentioasa". Asa ca, in opinia mea, daca asa esti, asa trebuie sa ramai. Citeam ieri intr-o carte ca atunci cand renunti la lumea ta social-psihologica, practic iti pierzi integritatea si nu mai ramai cu nimic.

"A parasi lumea interioara inseamna a renunta la tine" - Anatol Basarab din cartea "Viata ce ne traieste", o recomand cu caldura
Universul stie lucruri pe care noi nu le cunoastem.

luciamanta

  • Vizitator
Re: Jurnalul incepatorului - De ce suntem singuri ?!
« Răspuns #398 : Miercuri, 07 Iulie 2010, 10:42 »
Draga Licya, bine ai venit. Si eu ma consider o persoana foarte pretentioasa si te inteleg perfect. Doar ca, sper sa nu ti se intample si tie, intr-o grava criza de singuratate si depresie, am considerat ca este bine sa renunt la aceasta atitudine si am suportat atat de multe incat m-am imbolnavit de cancer. Ma rog, acum am pus punct, sa zic ca am invins, cel putin pana in prezent, boala, mai am mult de asteptat, dar uite in ce capcana am cazut. Asta poate pentru ca toti din jur "criticau" atitudinea mea "pretentioasa". Asa ca, in opinia mea, daca asa esti, asa trebuie sa ramai. Citeam ieri intr-o carte ca atunci cand renunti la lumea ta social-psihologica, practic iti pierzi integritatea si nu mai ramai cu nimic.

"A parasi lumea interioara inseamna a renunta la tine" - Anatol Basarab din cartea "Viata ce ne traieste", o recomand cu caldura
Drag, Gabrel, ma ierti pentru interventie, dar citind cele scris de tine, trebuie sa iti spun: niciodata sa nu iti subminezi snatatea! Te pup si iti doresc sa iti meraga f.f.bine!

Saturnianul

  • Vizitator
Re: Jurnalul incepatorului - De ce suntem singuri ?!
« Răspuns #399 : Miercuri, 07 Iulie 2010, 12:36 »
exemplu...pot sa inchei o relatie (oricat ar fi fost de lunga) pentru un simplu comentariu care la momentul respectiv mi-a displacut [...] un lucru e foarte clar: nu vreau sa imi pierd timpul discutand cu cineva care ma deranjeaza. [...] Un alt aspect de luat in calcul e ca astept de la o relatie, cel putin cat dau eu. daca nici aceasta conditie nu e indeplinita atunci nu mai am nici o satisfactie.

Am zis eu că sintagma "foarte pretenţioasă" e extrem de relativă :) Bine că ţi-am cerut detalii. Exemplele date de tine nu intră în categoria foarte-pretenţiozitate, ci a lucrurilor fireşti într-o relaţie dintre doi oameni. Cred că nimeni n-ar putea sta de vorbă cu cineva de care este deranjat (doar dacă e masochist sau îşi testează răbdarea) şi cu toţii aşteptăm măcar atît cît dăm într-o relaţie. Mă rog, unii aşteaptă mai mult...

Eu sunt genul căruia îi mai place să lase de la el, în anumite limite. Se pare însă că am limitele destul de mici, uitîndu-mă în jurul meu :D Funcţionează principiul "puţini dar buni" asta aporpo de prieteni.

Chestia cu "pentru un simplu comentariu"... mda, acolo sunt multe variabile implicate şi depinde de percepţia fiecăruia.

Offline licya

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 39
  • Think outside the box
Re: Jurnalul incepatorului - De ce suntem singuri ?!
« Răspuns #400 : Miercuri, 07 Iulie 2010, 17:51 »
@gabrel, ma bucur ca ai trecut de perioada grea si iti urez multa, multa sanatate!
@Saturnianul: da, intr-adevar "putini, dar buni" e un principiu sfant si la mine, in ceea ce priveste prietenii. Cat despre partea cu lasatul de la mine, ei si cu asta sunt de acord, atat timp cat nu ne complacem intr-o anume situatie si trecem de acele limite despre care spuneai. asa ca stai linistit, limitele ni le cunoastem cu totii, insa pentru fiecare exista cate o persoana care sa nu le intreaca ... mai asteapta putin si atunci uita-te din nou in jurul tau, cine stie, poate lucrurile se vor schimba :)
in momentul cand scriam despre "simple comentarii", chiar aveam un exemplu concret in minte, dar poate o sa mai povestim alta data despre asta.

pe_jumate

  • Vizitator
Re: Jurnalul incepatorului - De ce suntem singuri ?!
« Răspuns #401 : Miercuri, 07 Iulie 2010, 18:04 »
citind ce scrie aici, imi vine sa zambesc si imi aduc aminte iar de irascibilul, hipersensibilul si repede varsatoriu/aruncatoriu de suflet nevinovat.. "ego" al nostru ..

si in plus, la o emisiune radiofonica pe care am auzit-o accidental, in masina, pe un fm al carui nume nu il mai stiu si in care o psiholoaga invitata zicea asa...

"gandeste-te la viata ta ca la o farfurie aflata in fata ta, pe masa, intr-o seara, la restaurant in care sunt fel de fel de feluri de mancare ...  asa ca in farfuria ta, in viata ta nu capeti niciodata nimic altceva decat ceea ce comanzi"

ma tot strofoc de atunci incoace sa patrund cu mintea mea intelesul profund al unei astfel de explicatii ale bunelor si relelor din viata fiecaruia.. sunt si de acord dar am si mari semne de intrebare in legatura cu definitivul unei astfel de afirmatii.. voi ce ziceti?

Offline licya

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 39
  • Think outside the box
Re: Jurnalul incepatorului - De ce suntem singuri ?!
« Răspuns #402 : Miercuri, 07 Iulie 2010, 18:24 »
[quote author=pe_jumate link=topic=136.msg23038#msg23038 date=1278515074

ma tot strofoc de atunci incoace sa patrund cu mintea mea intelesul profund al unei astfel de explicatii ale bunelor si relelor din viata fiecaruia.. sunt si de acord dar am si mari semne de intrebare in legatura cu definitivul unei astfel de afirmatii.. voi ce ziceti?
[/quote]

Propun un film documentar pe tema aceasta: "The Secret" (2006).

Saturnianul

  • Vizitator
Re: Jurnalul incepatorului - De ce suntem singuri ?!
« Răspuns #403 : Miercuri, 07 Iulie 2010, 18:26 »
"gandeste-te la viata ta ca la o farfurie aflata in fata ta, pe masa, intr-o seara, la restaurant in care sunt fel de fel de feluri de mancare ...  asa ca in farfuria ta, in viata ta nu capeti niciodata nimic altceva decat ceea ce comanzi"

Faina metafora cu comparatia. Doar ca e o mica-mare diferenta: la restaurant capeti numai ce ai comandat. In viata mai capeti, uneori, si altele pe linga cele comandate. Si alea, de obicei, trebuie sa le inghiti chiar daca ce ai comandat iti este suficient  ;)

Offline Catherinna

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 631
Re: Jurnalul incepatorului - De ce suntem singuri ?!
« Răspuns #404 : Joi, 08 Iulie 2010, 22:21 »
citind ce scrie aici, imi vine sa zambesc si imi aduc aminte iar de irascibilul, hipersensibilul si repede varsatoriu/aruncatoriu de suflet nevinovat.. "ego" al nostru ..

si in plus, la o emisiune radiofonica pe care am auzit-o accidental, in masina, pe un fm al carui nume nu il mai stiu si in care o psiholoaga invitata zicea asa...

"gandeste-te la viata ta ca la o farfurie aflata in fata ta, pe masa, intr-o seara, la restaurant in care sunt fel de fel de feluri de mancare ...  asa ca in farfuria ta, in viata ta nu capeti niciodata nimic altceva decat ceea ce comanzi"


ma tot strofoc de atunci incoace sa patrund cu mintea mea intelesul profund al unei astfel de explicatii ale bunelor si relelor din viata fiecaruia.. sunt si de acord dar am si mari semne de intrebare in legatura cu definitivul unei astfel de afirmatii.. voi ce ziceti?

Cred ca trebuie sa fim foarte atenti ce comndam cu subconstientul;  in mod cert, nimeni nu-si comanda ceva "ce nu poate manca " :) altfel spus, nimeni nu-si doreste o viata naspa; daca ar fi la comanda hi,hi,hi....
Doar ca, mai degraba primim ce meritam    :) sau cat putem duce