Esti o fiinta deosebita dupa cum gandesti dar si cum scrii. Citesc si printre randuri....calitatile tale. Meriti mult de la viata. Stiu ce inseamna singuratatea si o simt ca o povara. Nu-mi mai intra nimic in voie. Ca si tine nici emisiunile TV, precum internetul, nu imi mai pot umple "golurile", nu imi mai pot distrage atentia de la singuratate. Doar cand ies la plimbare prin oras sau cu autoturismul in afara orasului, mai uit de singuratate dar asta este trecator si cand ma intorc acasa ma cuprinde, iarasi, tristetea, deznadejdea si gustul amar al singuratatii. Imi place arta culinara dar, acum, nu o mai fac cu aceeasi placere si o fac de nevoie iar, in acest caz, mancarea nu mai iese atat de gustoasa, parca a imprumutat din "gustul" amar al singuratatii. Se spune ca o mancare este gustoasa aceea la care pui suflet ptr a o gati. Am sa-ti trimit un pasaj de la o rugaciune ce mi-a fost incredintata de catre staretul unei manastiri, iata: "Tu stii Doamne nepriceperea si slabiciunea mintii mele. Izbaveste-ma prin harul Tau de neputintele care ma apasa. Vino in ajutorul meu, Iubitorule de oameni! Daruieste-mi intelepciune si rabdare. O, grea este crucea rabdarii, si greu imi este sa nu fiu covarsit de ea. Dar in Tine imi pun nadejdea...." Daca doresti iti voi trimite intreaga rugaciune pe mail. Week-end placut! dorindu-ti si multa putere sa depasesti momentele, orele, zilele de singuratate fiindca meriti. Cu stima, Viorel