Sunt tentata sa subscriu @bitek, dar completez: "In doi" nu merita decat atunci cand amandoi se simt mai bine astfel decat single.
Foarte frumos spus...
Dar ca sa ajunga sa "merite"... nu stiu de ce, dar sunt tentata sa spun asa: ca sa merite, trebuie sa risti, sa ai cuajul sa te autodepasesti, sa-ti invingi temerile si falsele conceptii despre tine si despre altii, si, nu in ultimul rand, cred ca e nevoie sa stii
cand si pentru ce sa lupti ca sa ajungi la un moment dat sa spui: ne simtitm bine in doi, a meritat tot efortul pe care
amandoi l-am depus (cel mai adesea nu in acelas timp).
Pentru unii poate suna a utopie, pentru altii a imposibil. Iar pentru unii doar indrazneala de a visa la imposibil, astfel incat imposibilul sa devina posibil.
PS: Ultimele 3 mesaje imbina foarte frumos ceea ce poate multi am dori sa avem: o relatie in care sa fim noi insine, sa nu ne pierdem putin cate putin particele din personalitatea noastra, dar si sa ii dam voie in acelasi timp partenerului/partenerei sa fie el/ea insasi. Iar asta eu cred ca nu se intampla brusc, inca de la inceput. Un proces de armonizare este necesar, un timp anume pentru a vedea ce poti accepta si ce nu, pentru ce poti tolera si ce nu poti tolera, pentru a afla daca esti pregatit a face anumite sacrificii pentru a fi intr-o relatie (pentru ca din pacate, fie ca ne pace sau nu, sacrificii sunt si vor fi in orice relatie, indiferent de natura ei, conteaza numai cum le faci - cu inima usoara, sau contrans si cu inima grea).
Cand simti in tine ca ai mult de daruit - DE DARUIT fara a cere ceva in schimb, fara a emite pretentii, fara a scoate ochii, fara a revendica, tipa, cere, mutila personalitatea celui de langa - acceptand ca probabilitate faptul ca cel de langa tine poate are
numai de luat, cred ca persoana de care ai nevoie se iveste la orizont si ai cui da si cineva are de luat, implinindu-se un echilibru natural. Ceea ce poate deranjeaza cel mai adesea este tocmai faptul ca DAI si nu primesti (cand poate asta ti-e menirea momentana) si ca nu primesti ceea ce VREI TU de fapt, ci primesti ceea ce cel de langa are si poate sa-ti dea.
Citeam zilele trecute o carticica depre comnicarea relationala pe intelesul celor mici - chiar asa se numeste carticica (idei din metoda ESPERE a lui Jacques Salome, in traducere libera Energie Specifica pentru o Ecologie Relationala Esentiala). Mi s-a parut extraordinara.
Caroline, poate te va inspira si ajuta in sfera prefesionala si nu numai (am inteles ca activezi in domeniul invatamentului).
Va atasez o brosurica pe care am scos-o de pe site-ul oficial al lui Jacque Salome, brosura pe care eu mi-as dori sa o printez. Am gasit in ea cateva principii atat de clar si frumos enuntate, atat de "bun-simt" si totusi inca necunoscute multora in manifestarea fireasca.