Buna seara tuturor, fie ca ma cunoasteti de pe alte topic-uri sau nu. Hai sa raspund provocarii @marcutzei, mai ales ca am gasit interesante lucrurile spuse p-aici de utilizatori (chiar daca n-am citit inca toate mesajele).
Mai intai, o mica paranteza referitoare la titlul topicului. Cineva spunea ca daca am sti raspunsul la intrebare n-am mai fi singuri. Ok, cuvintele nu trebuiesc luate totdeauna literal si o intrebare pusa nu inseamna musai ca trebuie sa-i raspundem oferind solutii, retete. In cazul de fata, intrebarea este una mai degraba introspectiva, nu lamuritoare, invitind la autocunoastere si autodescoperire Nu este menita sa ofere raspunsuri-reteta. Cuvintele si frazele nu functioneaza pe principiul logicii matematice
Si acum, cit mai pe scurt despre satutul meu de single. In mare, situatia asta are la origini o parte obiectiva si una subiectiva. Partea obiectiva: copilaria si adolescenta mea au fost marcate de niste probleme de sanatate care mi-au limitat cumva interactiunea de grup. Nu din motive de limitare sau incapacitate fizica, ci de prezervare a intimitatii. Copiii au rautatile lor inerente. Mai tirziu lucrurile au ajuns la un echilibru, ca aspect al sanatatii, si viata a intrat oarecum pe un fagas normal. Numai ca au aparut limitarile de ordin psihologic autoimpuse care au perpetuat starea de singuratate afectind in principal viata relationala. Din motive personale dar si pentru ca nu vreau sa plictisesc, nu dau mai multe detalii aici. Cine doreste cu adevarat sa stie un pic mai mult, ma poate intreba prin mesageria directa sau, de ce nu, in una din intilnirile care vor avea loc in realitate
Iar partea subiectiva e simpla: ma obisnuisem atit de mult cu singuratatea (emotional vorbind) incit efectiv nu mai imi pasa pentru ca nu ma deranja. Asta pina acum 1 an si ceva cind, inexplicabil pentru mine inca, s-a declansat ceva care a intors lucrurile la 180 de grade si resimt intens aceasta singuratate.
Pe acest site si forum am intrat cu reticenta datorita unor experiente anterioare esuate in materie de comunitati online. Dar cel putin pina acum, ceea ce am gasit aici ma face sa ma simt in largul meu.
Multumesc pentru atentie si sper ca v-ati oprit de la primele rinduri daca ati intuit ca e ceva neinteresant
PS: @marcutza, nu-mi mai oferi nci o lauda sau premiu pentru curaj. Asta cred ca-i nebunie deja, nu mai are de-a face cu curajul
)