Necazul e si cu prejudecata conform careia singuratatea e o problema care "trebuie rezolvata". Si ne grabim s-o rezolvam, facand astfel greseli teribile. Nu fac apologia solitudinii, sper sa nu fiu inteles gresit, insa de ce sa consider starea (mea!) un handicap? Si daca stau sa ma gandesc, realizarile mele majore au fost in timpul cat n-am fost legat de nimeni. Si la fel de bine spun ca-mi place asa de mult starea asta de serenitate pe care o traiesc, chiar daca nu sunt constient mereu de asta. Da, e adevarat, mi-ar place sa fiu cu cineva, insa nu cu orice pret! Am gresit destul (si am platit suficient) ca sa-nvat lectia asta.