Aici se discuta > Subiecte generale

Comunicare

(1/30) > >>

admin:
Incepem?

balanta:
Ce am reusit din "arta comunicarii" sa aplic pana acum :
- sa incerc sa nu mai reprosez....nu-mi iese intotdeauna, dar ma stradui
- sa fiu atenta ce vorbesc renuntand la propozitii negative ( ma straduiesc, ma straduiesc)
- si incerc din rasputeri sa nu ma mai bag in "ciorba " nimanui...nu suntem in masura sa dam sfaturi nefiind in situatia respectiva

Caroline:
Pastrand modelul Balantei, am reusit:
- sa nu ma mai pun suflet in acele lucruri a caror schimbare nu se afla in aria mea de influenta
- sa cred (si sa fac astfel) ca ceea ce depinde de mine sa fie facut si comunicat cat mai bine
- sa folosesc prezentul, in locul viitorului conditional, atunci cand exprim in gand dorintele. Inca mai "lucrez" la asta, se mai pastreaza vechile reflexe, dar de fiecare data cand constientizez, ma corectez.

De exemplu, gandesc "Azi, cu ocazia... mi-as dori atat de mult sa fiu frumoasa.", si ma corectez "Azi ma simt chiar frumoasa." Evident, exemplul nu se refera strict la aspectul fizic, dar are influente si asupra acestuia... Daca ma intreaba copiii la scoala in ziua aia ce varsta am eu de fapt, inseamna ca am reusit sa comunic exact ceea ce vroiam sa simt.  :)

steliana:
Pastrand modelul vostru: desi stiu, uit mereu. Aunci cand o mai spun simt rezonanta. Stiu ca se poate corecta aproape imediat orice gand, dar odata ce-i dau drumul ... incerc sa aflu cauza. Atunci, corectez prin aceasta. Orice rezultat, presupune investitie. In acest caz, in primul rand fata de noi. Contactele sunt rodul investitiei noastre pentru ca ceea ce gandim, atragem. Cred ca in cazul nostru, atragem invataminte! Sa invatam unii de la altii, inseamna evolutie!

bit:
Eu vad comunicarea ca pe-o unealta (de care ma folosesc cand vreau sa transmit sau sa exprim ceva, ocazie cu care constat ca unealta e destul de rudimentara atunci cand vine vorba de anumite stari, situatii sau sentimente). Si nu ma refer doar la comunicarea verbala. De asemenea, daca acorzi suficienta atentie asupra modului in care comunica un om, poti face un portret destul de bine conturat al respectivului; in aceasta situatie "ceea ce spun" devine "ceea ce ma reprezinta". Cat despre pozitivism in comunicare...sunt foarte rezervat (ca sa nu spun altfel fiindca nu doresc sa jignesc pe nimeni), consider ca, tocmai datorita imperfectiunii comunicarii, dupa cum spuneam mai sus -si datorita faptului ca limba romana este fooooarte bogata semantic -  comunicarea (uzuala,mai ales) ar trebui sa reflecte cat mai fidel realitatea, indiferent cat de placuta sau nu este aceasta. Ingredientul de baza al comunicarii ar trebui sa fie adevarul sau cel putin convingerea nestramutata a celui care rosteste ca nu altereaza adevarul. Spun ceea ce spun fiindca constat tendinta actuala de pervertire a comunicarii in manipulare .

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[#] Pagina următoare