3500 de poze! pina acum...
De citeva ori mi-au venit in minte la Cozia cuvintele lui Faust:
O, clipă, rămâi! Eşti atât de frumoasă!. Dincolo de fotografiile pretioase pentru arhiva personala, mi-au ramas in memoria afectiva instantanee insotite de senzatii de incintare, frica repede invinsa, sete, nerabdare, exasperare, triumf, impacare cu trecutul si prezentul, "intoarcere la inocenta"...
Multumesc tuturor celor care mi-au intins o mana cind eram agatata de stinci, celor care au batut aceleasi poteci si mi-au lasat in grija ramuri si tulpini de care sa ma sprijin, care mi-au intors un zimbet, care mi-au admis tacerile si ingindurarea.
Parca as rosti un discurs la decernarea unui premiu. Chiar asa ma simt:
o cistigatoare.
N-ar fi fain sa reeditam impreuna un traseu nou, cind vom fi pregatiti ?