Alaltaieri, deci inainte de a se fi intamplat cutremurul, urmaream pe Discovery, ceea ce se intamplase cu foarte mult timp inainte in Siberia, pe atunci o regiune cu vegetatie foarte bogata, populata de reptile preistorice. Totul era foarte echilibrat acolo, pana cand o activitate vulcanica foarte puternica a degajat un nor de praf permanent si a lasat sa emane o cantitate mare de metan in atmosfera. Animalele au incercat sa supravietuiasca, s-au ascuns care pe unde a putut, s-au adaptat conditiilor aproape nepamantene, cand o ploaie acida rezultata dintr-o combinatie chimica (mi-a scapat detaliul - asa cum mi-au scapat multe lectii de chimie la liceu - pe care am ales sa le petrec la un suc si ...la o tigara) a udat timp de cateva luni zona. N-a scapat aproape nimic, toata vegetatia a fost arsa, iar animalele mai sensbile au murit in mare parte. S-a supravietuit totusi, dar izolat si cu modificari mari ale echilbrului naturii. Cand priveai inainte de a se intampla totul la reptilele acelea uriase, la modul in care stapaneau pe atunci pamantul, la rezervorul imens de hrana pe care-l reprezentau padurile imense ai fi zis ca nimic nu poate sa afecteze fauna si vegetatia. Si au fost destul 50 ani, dupa milioane de evolutie sa se schimbe totul, sa se anuleze lanturi trofice, sa dispara specii. Si ma gandeam si eu atunci, asa ca si almi_gabi dupa cutremur, cat de vulnerabili si fragili suntem si noi. Cataclisme majore, ca cele intamplate in Siberia, de buna seama ca ar influenta extrem de mult chiar si omul modern, cu toate masurile luate pentru a supravietui. Intotdeauna m-am gandit la virusi si la bolile transmisibile ca si la un risc extrem pentru omenire. Sa nu uitam ce facea ciuma in evul mediu. In 1665 pe timpul "Marii Ciume" a murit un sfert din populatia Europei. Sibiul, a fost decimat aproape in totalitate atunci...
Cata groaza si teama trebuie sa fie in oameni si animale cand se intampla asemenea nenorociri! Ma uitam si eu la tv si nu-mi venea sa cred cum blocuri uriase, construite in conditii antiseismice moderne, se contorsionau si cedau ca niste cutii de chibrituri. Dar daca dupa un astfel de eveniment tragic ar aparea, asa cum s-a intamplat in Siberia, altele, care sa anuleze efectiv sansele de supravietuire? Un adevarat sfarsit al lumii, un infern. Inferne prin care speciile care au populat inaintea noastra Terra au trecut, oprindu-se acolo sau continuand cu modificari genetice importante. Nimeni nu poate sa evalueze si sa inteleaga groaza si disperarea traite de acestea la glaciatiuni, la cataclisme. Citim in carti apreciindu-le ca pe orice lucru indepartat si care nu ne poate afecta niciodata. Ca pe o poveste. Dar contemporani fiind cu asa ceva, chiar daca la o scara mult mai redusa din punct de vedera al dezastrului produs, le percepem ca pe adevarate cataclisme. Japonia din pacate, cu toate masurile pe care si le-a luat, a aratat ca nu poti lupta impotriva naturii, decat intr-o mica masura.
