Autor Subiect: Zmeii de pe Cozia  (Citit de 3545 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Zmeii de pe Cozia
« : Vineri, 08 Februarie 2013, 11:51 »
Zmeii de pe Cozia

Am urmat firul Oltului, de zeci, poate de sute de ori. De tot atatea ori am privit doar la soseaua ce serpuieste incolacindu-se pe dupa stanci, la namilele de camioane ce ma intepeneau in spatele lor si la casele ce se insira de-a lungul drumului. Rareori mi-am ridicat privirea spre culmile stancilor golase si si atunci cand am facut-o, a fost doar pentru cateva fractiuni de secunda, pt ca imediat mi-o coboram, atent la drum.
Am avut sansa sa-l cunosc pe Pavel, zburatorul de pe stanci, asa cum l-au numit cei din grupul cu care am urcat pe stancile Coziei. Am avut ocazia sa-mi petrec 3 zile cu un om care a crescut pe plaiurile de langa Olt si care acum vegheaza la pastrarea minunatiilor de acolo. Numai datorita unor astfel de oameni, ca Pavel, mai gasesti locuri curate, zone inca salbatice, neumblate si o natura respectata.
Am inceput sa urcam de pe o stanca boanta, care nu prevestea nimic spectaculos. Dar tot suind, sub noi se asternea, tot mai larga, o panorama superba a Oltului. Firul cararii ne-a dus pe o poteca de creasta, batatorita doar de copitele caprelor negre.In padure, nimic, nici o urma de drum. Fara Pavel, cred ca am fi ratacit dezorientati ore in sir, cautand tinta calatoriei noastre montane. Traversand paduri si poieni, am ajuns intr-un loc plin de niste formatiuni de stanci modelate atat de curios de vant, incat iti dadeau senzatia prezentei unor uriasi de piatra. Care inlantuiti jucau un dans al gigantilor. Pavel ne-a facut semnul tacerii. Ne apropiam de salasul zmeilor si ar fi fost pacat sa-i trezim. De mii de ani, uriasii isi fac somnul aici, in pesterile Coziei, netulburati de nimeni. Am pasit pe stanca, in liniste, tiptil-tiptil, am coborat in grota, am iesit printr-un horn si ne-am pomenit pe un prag cu fereastra spre Olt. Minunat loc, binecuvantat cu frumuseti aproape ireale. Am coborat din Grota Zmeilor, am traversat zone golase cu mojdreni, apoi paduri de fag, apoi de mesteceni, fanete, pana la o rascruce de drumuri. In fata mi se asternea ceea ce vazusem de sute de ori: soseaua Valea Oltului.

Offline wonderland

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 4883
Re: Zmeii de pe Cozia
« Răspuns #1 : Marți, 14 Mai 2013, 09:38 »
Mi s-a părut că aici e locul potrivit pentru gandurile mele trezite (și) de întâlnirea cu ...ocrotitorul zmeilor de la Cozia  :)

Se spune, în unele situații că profesia își alege oamenii, nu invers.  Acum după ce l-am cunoscut și pe Pavel, cred și mai mult acest lucru. 
În multe momente am avut senzația  că recunoaște fiecare frunză, fiecare fir de iarbă, fiecare copac, fiecare piatră, fiecare gâză. Că are deschis un canal de comunicare cu toate acestea  și că există între ei un schimb reciproc de informații, neauzit, neînțeles de noi, muritorii de rând.

Am mai văzut si la alt iubitor (de fapt o iubitoare) de natură privirea asta senină, felul ăsta de a privi peste lucruri și de  a vedea lucruri pe care ceilalți nu le văd. Am mai văzut lumina asta jucăușă din ochi la întâlnirea cu nevăzutul din ceea ce se arată în fața ochilor noștri.
Am apreciat îngăduința  pentru ceea ce noi nu vedem, pentru ceea ce noi nu știm să privim, ca și generozitatea de a deschide în noi ceva din această capacitatea de simți, de a înțelege frumusețea muntelui, a naturii.
Povestea castorilor și a modului lor de viață a avut un mare impact asupra mea.  Nu prin informațiile ”tehnice”, ci prin forța, admirația, fascinația care au însuflețit expresia, cuvintele, privirea lui Pavel.

Fiecare cuvânt purta în el iubire. Fiecare îmbrățișare fără atingere a elementelor naturii erau încărcate de iubire. Sigur si de ceva tristețe, de ceva durere, poate și de ceva revoltă când găsea urmele ignoranței lăsate de unii  trecători barbari prin pădure.

Fără discuție, Pavel este  un...ales. Iar eu nu pot decât să fiu recunoscătoare pentru prilejul de a-l întâlni.
Ingrijorarea nu alunga amaraciunea zilei de maine, dar rapeste bucuria zilei de azi. Zig Ziglar.

Offline wonderland

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 4883
Re: Zmeii de pe Cozia
« Răspuns #2 : Marți, 21 Mai 2013, 08:12 »
N-am găsit, sau n-o aveam :coolsmiley: poza asta când am postat răspunsul de mai sus. Dar zic eu, e tare frumoasă și reprezentativă pentru subiect.  :flori:
Ingrijorarea nu alunga amaraciunea zilei de maine, dar rapeste bucuria zilei de azi. Zig Ziglar.