Scrise de noi > Articolele noastre
Singurătatea nu e o boală!
admin:
Singurătatea nu e o boală! articol scris de wonderland
Singurătate, buna mea prietenă, să nu fii tristă. Așa s-a întâmplat. Am învățat să pot să trăiesc cu tine, dar si fără tine. Nici iubirea de tine, nici frica de tine nu îmi animă trăirile sau acțiunile. Nu te chem, nu te cocoloșesc, nici nu te alung din vreo disperare. (așa scriam cândva, nu demult, în alt loc)
Dacă percepi singurătatea ca pe o boală, te frămânți, te îngrijorezi, te agiți în căutarea leacurilor. Dar, singurătatea nu e o boală. Iar teama de singurătate nu e un bun ghid în călătoria ta prin viață. Ea te aruncă în stări, în situații și în relații nepotrivite.
Nu singurătatea e nevoie să o...lecuiești, ci modul în care te raportezi la ea.
Până la urmă singurătatea e o stare interioară. Generată , amplificată sau întreținută de o un context exterior, se însoțește de sentimente neplăcute sau chiar dureroase, se hrănește din gânduri triste, naște un comportament de evitare a relațiilor sociale și atenuează capacitatea de a te bucura de ceea ce viața îți oferă, zi de zi.
Poate crezi că altcineva sau altceva o poate vindeca. Te gândești că Sunt nefericit/ă pentru că sunt singur/ă. sau Sunt singur/ă și din acest motiv sunt nefericit/ă. E un cerc vicios în care singurătatea și nefericirea se cresc și se întrețin reciproc. Iar, pe tine, învârtirea în acest cerc te amețește în concluzii false și inutil dureroase.
Ca de exemplu, începi să crezi că Am nevoie de ceva / cineva care să mă scoată din nefericirea mea. Dar, eu rămân singur/ă pentru că sunt nefericit și mă închid în mine, mă îndepărtez de lume.
Dar poți să te simți la fel de singur în mijlocul lumii, ca și în pustiu. În cuplu, ca și în afara unui cuplu.
Când altcineva, altceva devine responsabil pentru fericirea ta mea, sunt într-o capcană a condiționării, pe drumul sigur spre frustrare, dezamăgire, tristețe, furie.
Afecțiunea, iubirea, căldura sufletească pe care ceilalți (familie, prieteni, colegi, trecători) ți-o oferă te pot susține. Primește-le cu recunoștință, fără să îl încarci pe cel care îți face un dar cu responsabilitatea de a deveni sursa ta de fericire, mulțumire, siguranță. Fără să depinzi de darul lui.
Dacă reușim să facem asta, suntem un pas mai aproape de a primi, fără frică dar și fără neliniști, fără așteptări, orice ne este dat să trăim. Ne simțim mai puternici și mai capabili să facem față singurătății, ca și vieții în doi. Pentru că celălalt nu este chemat, căutat, așteptat ca să te vindece. Ci, ca o întâlnire în care fiecare se simte liber să se împlinească pe sine, într-o relație în care fiecare e capabil să primească și ofere iubirea sa necondiționată.
Caroline:
Ciudat... am scris multor entitati la viata mea... mamei, papusii, iubitului imaginar, prietenilor... dar singuratatii, niciodata. Cred ca singuratatea e un sine qua non pentru mine... dintotdeauna :giggle:
wonderland:
Păi, se poate, Caroline, să te porți așa, ca și cum n-ar exista, cu sine qua non -ul? Nu merită și el măcar un mesaj pe un post-it, acolo?!... :angel:
Pentru mine, ciudat ar fi să-i trimit un sms :)
Caroline:
Nu cred ca as vrea sa-mi trimit un sms mie insami... ;)
TORICOSU:
--- Citat din: Caroline din Joi, 14 Februarie 2013, 15:33 ---Nu cred ca as vrea sa-mi trimit un sms mie insami... ;)
--- Terminare citat ---
I-mi fac eu pomana :food: pt. sms, care e nr.
Nu-mi multumi, asa sunt eu mai altruist...... :angel:
I'm sorry but looked good joke :strambatura:
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă