Da, si eu sunt o fiica a muntelui, cu o copilarie minunata pentru ca tatal meu conducea o mocanita !
Drezina era de fapt un vagonet cu frane. Pentru a merge doar cu el, trebuia sa pleci de pe un plan inclinat
si cel ce conducea era un maestru pentru ca putea sari usor de pe sine...Cand urcau spre munte ele se prindeau
de celelalte platforme....Pitulat pe o drezina, cu un veston in cap, ptr. ca ploua, intre parintii sai,tineri si minunati,
un copil admira brazii si freamatul muntilor....atunci !
