Autor Subiect: Vârful Suhardul Mic - o bijuterie a naturii  (Citit de 6592 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Vârful Suhardul Mic - o bijuterie a naturii
« : Sâmbătă, 16 Februarie 2013, 12:03 »
Vârful Suhardul Mic - o bijuterie a naturii         articol scris de wonderland

Mi-au plăcut tot timpul drumețiile în natură, hălăduiala prin păduri, pe fir de apă sau mersul la nesfârșit pe jos.
Dar, trebuie să recunosc, pasiunea pentru munte e una trezită recent. Sunt recunoscătoarea pentru asta unei prietene, care are aceast㠔boal㔠atât de sănătoasă și fascinantă. Motagnardă adevărată, am avut ocazia, în contexte care m-au așezat pe lângă ea pe cărări ce duceau în vârf de munte, să descopăr în mine un puiuț de drumeț fascinat de senzația înălțimilor.
Nu am la activ prea multă sau spectaculoasă experiență. Dar, am spus DA și am lăsat deschisă această fereastră în sufletul meu pentru prezent și viitor. Atât cât pot, cât condițiile exterioare îmi sunt favorabile.
Cum spuneam, nu mă pot lăuda cu multe. Deci nu sunt persoana cea mai avizată pentru descrierea unui traseu pe munte.
Cu toată modestia, vreau doar să atrag atenția asupra unui loc în care merită să ajungi: - pe Vârful Suhardul Mic (1345 m) – Munții Hășmașului,  în Lacul Roșu, județul Harghita.
Am trecut, chiar am petrecut măcar câteva ore, în Lacul Roșu, în Cheile Bicazului, de mai multe ori. Dar până nu am ajuns în acest loc de care vreau să vă povestesc, zona era pentru mine doar una spectaculoasă, frumoasă și accesibilă prin proximitate.
Acum este un loc special în mintea și sufletul meu. Imaginea care mi s-a deschis în fața ochilor pe platoul de pe Suhardul mic, în punctul de belvedere, suspendat parcă, deasupra statiunii, prin faptul că marginea lui continuă până jos într-un perete vertical, pe care doar alpiniștii urcă și coboară.
După ce am fost prima oară, multă vreme imaginea văzută de sus a rămas pe retina mea. Și, multă vreme, când eram obosită sau mă apuca nostalgia dusului, ori căutam o metodă de relaxare și detașare de stresul cotidan, era de ajuns să închid ochii și ...eram din nou acolo. Cu toată liniștea, respirația și emoția de atunci.
Am revenit, de câte ori am avut ocazia, am dus și pe alții. Acum, măcar prin imagini, vreau să vă duc și pe voi, cei care popositi pe aici.

Merită să ajungi până acolo, sus, în vârf!



 
Vedere de sus, de pe Suhardul Mic, vara...



....și toamna, cu farmecul ei:



Nu e un traseu lung, nici greu, dacă ai inima bună. Pentru că sunt vreo două porțiuni de suit peptiș, prin pădure sau teren stâncos.
Mi-am amintit că am ajuns, altădată, până aproape de vârf, m-am lăsat descurajată de porțiunea stâncoasă și m-am întors. Asta pentru că habar nu aveam cât de puțin mai era până sus și ce dar neprețuit primește cel care ajunge acolo.
Traseul e bine marcat, circulat și sunt mai multe opțiuni de pornire. Pentru ”profesioniști” în ale muntelui cred că e doar o…plimbărică pe post de gimnastică de înviorare.
 
Cică sunt urși și capre de munte, dar eu nu am dat de ele. Nu, că aș fi vrut să dau salutul muntelui cu vreun urs, dar e bine să avem în minte și acest aspect.

Pentru mine locul ăsta și-a păstrat farmecul, ori de câte ori am revenit. Încă nu am ajuns pe Suhardul Mare – dar îmi propun.
Mi-a plăcut și mesajul poetic formulat, de la începutul traseului. Îl postez aici pentru că, în cele din urmă e o regulă general valabilă pentru orice loc din natură.


 
Traseul nr. 4
Centrul staţiunii Lacul Roşu (967 m) - Vila Bucur (990 m) - Cabana Suhard (1091 m) - Şaua Suhard (1202) - Vf. Suhardul Mic (1345 m)
Marcaj: triunghi albastru.
Lungimea traseului: 1 1/4 ore.
Distanţa de parcurs: 3 km.
Diferenţă de nivel: 378 m, accesibil tot anul.
Cei interesați pot vedea detalii și pe http://www.harghita.ro/rom/4/46/4603gyilkost.html