Autor Subiect: Până când moartea ne va despărți…  (Citit de 10422 ori)

0 Membri şi 2 Vizitatori vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Până când moartea ne va despărți…
« : Duminică, 24 Februarie 2013, 13:55 »
Până când moartea ne va despărți…                        articol scris de wonderland

Într-un fel sau altul, într-o lume și un timp în care căsătoriile și divorțurile se fac și desfac cu mare rapiditate și ușurință, această sintagmă pare să-și fi pierdut valoarea de legământ și pecete pusă pe un angajament liber, conștient și responsabil consimțit. De fapt, nu pare, chiar este golită de semnificație în prea multe cazuri.

Voi cum vedeți păstrarea acestui ”Până când moartea ne va despărți?” Mai ales la repetarea lui la a doua, a treia căsătorie...
Dacă îl considerăm anacronic, desuet, de ce nu renunțăm la el? Ori de ce nu îl înlocuim, modernizăm? Ce rost are un ritual  este tratat ca o înșiruire de cuvinte în care nu credem?

Mie, ca uneia ce exersează privitul din perspective diferite și tetracpilarotomia (pentru cine nu știe, acest cuvânt aiuritor pe care l-am la o prietenă, înseamnă despicarea firului în patru), mi-a trecut prin minte o formă de ajustare a legământului la realitatea așa zis modernă.

Până când moartea legăturii dintre noi ne va despărți…. Sună mai onest, cel puțin.
Cam asta se întâmplă: te separi, pleci, abandonezi, ești abandonat,  divorțezi în momentul în care ceva a murit. În tine, în celălalt, în relația voastră.
E drept, se întâmplă să rămânem blocați într-o conviețuire…post mortem a iubirii din noi îndreptată către celălalt. Uneori, de prea multe ori,  nici o manevră de resuscitare nu ajută.
Poate că cei doi au străbătut distanțe prea mari în direcții diferite, opuse, ori doar paralele.. Poate că deja e prea târziu, când unul dintre ei a făcut greșeli sau alegeri care nu mai lasă nici o cale de întoarcere. Poate că dispare intentia, motivația, speranța, credința că poți să o iei de la capăt, sau să mergi mai departe. Sau, pur și simplu dorința de a acționa în direcția mersului mai departe este inegal împărțită între cei doi. Ori, poate cei doi s-au trezit din iluzia
Și, atunci, da, cea mai înțeleaptă alegere rămâne separarea. Când ceea ce te sperie mai mult decât singurătatea este perspectiva unei conviețuiri în care te simți îngropat de viu, despărțirea e pasul salvator.

Până când moartea legăturii dintre noi ne va despărți… – reflectă, din păcate, realitatea trăită și vizibilă la tot mai multe cupluri. Evident, nu pe cea dorită, visată, așteptată, căutată.
Până când moartea iubirii noastre ne va lăsa goi, triști, plini de dezamăgire, încrâncenați, furioși, răzbunători, ranchiunoși, speriați, înstrăinați – nu sună deloc a legământ și angajament că vom face tot  ce ține de noi să nu ajungem acolo.

Dar, ar putea fi un fel de…psihologie inversă, care să ne determine să contrazicem un legământ formulat așa prozaic și cinic. Să trezească în noi dorința de a ne cântări decizia și de a ne stimula acțiunile în direcția opusă. Da, poate fi un punct de pornire pentru reflecția dinaintea deciziei de ne lega viețile, oficial sau neoficial.


Pentru că eu sunt o romantică incurabilă, o optimistă auto-educată și capabilă de umor dar și de auto-ironie, nu găsesc o încheiere mai bună decât să spun că, măcar de la vârstă de acum, aș putea spera c㠔până când moartea ne va despărți” e mai realizabilă. Deși nici înțelepciunea, nici moartea nu sunt inerente unei anumite vârste.

Offline Tania I

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 16
Re: Până când moartea ne va despărți…
« Răspuns #1 : Miercuri, 27 Februarie 2013, 23:18 »
Wonderland eu tot mai cred in cuvintele alea si la fel de bine cred ca trebuie sa iti gasesti o perooana care crede la fel de mult in aceste cuvinte ca 'toata tarasenia' sa se si intample... Dar pe de alta parte da, ar trebui schimbat, adus la zi...
Daca ma gandesc eu bine intreaga slujba religioasa ar trebui schimbata... la un moment dat preotul spune ceva de gen 'femeia sa isi urmeze barbatul si chiar daca acesta pierde calea'... cam greu... daca a pierdut calea pierdut ramane... si aici nu fac referire la aventuri/inselat... in zilele noastre sunt atatea lucruri care te pot influenta sa pierzi calea... Si femeia aia ce sa faca? Sa se tina dupa el toata viata pana se trezeste sau poate nu se trezeste deloc?
Dar eu tot mai cred in iubire si in oameni... chiar daca poate mai sus am parut inversunata...
Never regret anything because at one time it was exactly what you wanted

Caroline

  • Vizitator
Re: Până când moartea ne va despărți…
« Răspuns #2 : Miercuri, 27 Februarie 2013, 23:41 »
Inversunata?! Uite-aici: Biblia spune sa nu te uiti la casa, nevasta sau avutiile aproapelui tau. Toate bune si frumoase... pana realizezi ca "nevasta" este catalogata ca si un bun oarecare (nici macar pe primul loc, ad literam) din aceasta insiruire de bunuri materiale.
Si aici vorbesc de Biblia vulgata, publicata pentru popor dupa n cenzurari de catre Imparatul Constantin, dupa ce-a cazut la pace cu propovaduitorii, pana atunci dizidenti, ai crestinismului, la 300 si mai bine de ani dupa Isus. Adica de o antanta politica. Cand romanii si urmasii lor bizantini au realizat ca e o furtuna prea mare ca sa o mai inabuse, si-au inventat umbrele (contrafacute). Asta e Biblia de azi.

Offline wonderland

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 4883
Re: Până când moartea ne va despărți…
« Răspuns #3 : Joi, 28 Februarie 2013, 18:13 »
E bine să ne regăsim, să ne păstrăm încrederea în iubire, Tania.  Așa simt și eu. Fără iubire, în toate formele ei, ne-am simți pierduți și fără sens.
Ingrijorarea nu alunga amaraciunea zilei de maine, dar rapeste bucuria zilei de azi. Zig Ziglar.

Offline Tania I

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 16
Re: Până când moartea ne va despărți…
« Răspuns #4 : Sâmbătă, 02 Martie 2013, 10:13 »
......................Fără iubire, în toate formele ei, ne-am simți pierduți și fără sens.


 O0
Never regret anything because at one time it was exactly what you wanted

Offline almi_gabi

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 7620
Re: Până când moartea ne va despărți…
« Răspuns #5 : Sâmbătă, 02 Martie 2013, 13:35 »
Până când moartea ne va despărți…                        articol scris de wonderland
...

eu nu cred in aceste cuvinte - sau cel putin nu in sensul acela clasic dat de rostirea lui la oficierea unei casatorii ( e clar ca rostit inca o data isi pierde valoarea si semnificatia !!)
sunt prea multe alte lucruri in viata asta care ii despart pe oameni; care ii determina sa plece fiecare pe drumul lui - cautand sa completeze un gol din suflet sau culmea un preaplin care nu isi gaseste echivalent 

Caroline

  • Vizitator
Re: Până când moartea ne va despărți…
« Răspuns #6 : Duminică, 03 Martie 2013, 20:13 »
Sau sa isi "completeze" menirea pentru care au venit pe lume. Singuri sau nu, pana cand moartea ii va desparti de ea sau dincolo de moarte...  :)

Offline almi_gabi

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 7620
Re: Până când moartea ne va despărți…
« Răspuns #7 : Luni, 04 Martie 2013, 09:33 »
Stii Carol, au fost vremuri in care eram foarte sigura de ceea ce era important, de ceea ce era corect, de ceea de era sigur, de ceea ce era menit  - au venit alte vremuri - in care nimic nu mai este ce pare !!
Te adaptezi si mergi mai departe. Pana unde sau pana cand ...hmmm....pana unde reuseste fiecare.

Offline wonderland

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 4883
Re: Pana cand moartea ne va desparti…
« Răspuns #8 : Duminică, 04 Februarie 2018, 09:06 »
O postare recenta, dan4orto, la "Singuratate in doi", mi-a reamintit de aceasta tema.
Raman, se pare la aceeasi concluzie, ca aceasta expresie capata inteles daca o completam cu..." moartea iubirii dintre noi"

Cum facem sa nu ajungem la acest moment, e alta poveste.

Acum, scriind, imi trece prin minte ca poate n-ar fi rau sa mergem sa asistam la ceremoniile alea organizate de diverse primarii dedicate cuplurilor care implinesc 50 de ani de casnicie. 
Ingrijorarea nu alunga amaraciunea zilei de maine, dar rapeste bucuria zilei de azi. Zig Ziglar.

Offline wonderland

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 4883
Re: Pana cand moartea ne va desparti…
« Răspuns #9 : Miercuri, 14 Februarie 2018, 08:25 »
Nu stiu detalii despre poveste, dar e socant sa afli ca exista casnicii care au 51 de ani de existenta, nu?
 :faint:
Daca au ajuns aici, chiar ca doar moartea ii va desparti.
Ingrijorarea nu alunga amaraciunea zilei de maine, dar rapeste bucuria zilei de azi. Zig Ziglar.

Offline wonderland

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 4883
Re: Pâna când moartea ne va desparti…
« Răspuns #10 : Miercuri, 14 Februarie 2018, 11:28 »
Ca sa vezi, am aflat si povestea:
"Ne-am cunoscut cand eu aveam 15 ani si el 18 si am fost prieteni 5 ani in care am putut sa ne cunoastem sa crestem impreuna. Unii spun ca daca esti prea tanar gresesti si nu poti avea o casatorie fericita, dar totul depinde de fapt de ce vrei cu adevarat .Esentiale sunt onestitate,respectul increderea si bineinteles iubirea sincera. Dumnezeu a fost si este bun cu noi si ne-a sustinut :)"
 :smitten:

Ce parere aveti?
Ingrijorarea nu alunga amaraciunea zilei de maine, dar rapeste bucuria zilei de azi. Zig Ziglar.

Offline oviarad

  • Sr. Member
  • ****
  • Mesaje postate: 417
  • barbat serios gasit prieteni, cine i-a pierdut :)
Re: Pân? când moartea ne va desp?r?i…
« Răspuns #11 : Miercuri, 14 Februarie 2018, 16:19 »
Ideal , sunt norocosi , tot binele din lume le doresc , bravo lor  :applause:
Va dainui doar ce-am iubit cu-adevarat , cenusa-i restul

Offline Valentin2016

  • Jr. Member
  • **
  • Mesaje postate: 59
Re: Până când moartea ne va despărți…
« Răspuns #12 : Miercuri, 28 Martie 2018, 17:15 »
Hmmm...Biblia este un cumul de norme morale, de pilde...Scrisa pentru oameni simpli, dar scris acum cateva mii de ani....Intre timp societatea a evoluat, a progresat si a tot progresat...La fel si fiinta umana. In Biblie iti recomanda, te încurajează ce ar trebui sa faci, dar nu ca tu trebuie sa faci.....Ca sa existe pana ce moarta te va despărți trebuie sa existe probabil ceva placut intre doi oameni, poate putina dragoste de oameni, poate puțin din fiecare....Ulterior, dupa Biblie au apărut alte canoane ca sa tina oamenii impreuna, adica doi oameni impreuna....A apărut termenul de dragoste, altul de iubire, altul de comunicare, au apărut instituții ale căsătoriei, poduri cu lacăte ale dragostei, Franta, Paris, Venetia, inimioare, nunti...Dar toate acestea au fost concepute pentru a convinge specia umana ca este monogama si pentru a spală creierul sa se iubească sau sa se ajute unul pe altul pana cand moartea ii va desparți.
      Toate acest lucruri au fost construite si consolidate pentru a opri poligamia, caci omul a avut si are tendința de a trai in desfrâu...Nu neapărat specia bărbăteasca cum insinua cineva pe aici, ci si cea femeiasca...Bun...Acestea fiind zise, intorcandu ne la viata noastră contemporana omul se afla sub o presiune imensa...Si ca doi oameni sa se ajute , sa se înțeleagă si sa se sprijine reciproc si sa descopere viata reciproc pana cand moartea ii va despărți e nevoie de multe multe...Ori noi traim vremuri sălbatice si tulburi si atunci ființa umana cedează...Eu la rândul meu am sugerat de multe ori sau am conștientizat de multe ori ca anumite cupluri decat sa traiasca in tensiune in care traiesc , mai bine in liniste pe calea fiecăruia...Deci decat sa urmeze sfatul biblic prin care moartea ii va desparti , mai bine sa se despartă ei ca sa apuce moartea liniștiți...
   Fiinţă umana din zilele noastră este sensibila la schimbări, este sub o presiune imensa, este mai sălbatica decat oricând, este mai brutala decat oricând...Am ajuns sa cunoaștem sentimentul de ura....la superlativ...oamenii se instiga la propriu, iar alte mii de oameni iubesc mai mult animalele decat oamenii.
    Viata este ceva deosebit de delicat si de frumos, ființa umana este plina de sensibilitate si de frumos, dar ca sa ajungi la stadiul de a îndrăgi oamenii e puțin de munca....Si nu prea mai este timp...Femeile  îndrăgesc mai mult pe Versace decat pe soții lor, iar bărbații de fundul vecinei decat al soției lor...Diversitate pana la nulitate. Asa ca dupa părerea mea, asa cum a spus si cineva mai sus, daca exista doi oameni care doar moartea ii va desparți , aceia sunt oameni ce fac parte din cupluri rare, care au inteles ideea si esența vietii...Noi, restul mai căutam...Multumesc...Noi nu trebuie sa urmam Biblia, caci multi dintre noi daca am sta in aceleași relatii pana moartea ne va desparți, moartea va veni in cateva saptamani...Mai bine linistit si cu o porunca biblica încălcata...Mergeți in excursii, beți palinca si încercați sa descoperiți persoana pe care sa o îndrăgiți pana la moarte. Succes.

Offline wonderland

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 4883
Re: Până când moartea ne va despărți…
« Răspuns #13 : Miercuri, 28 Martie 2018, 19:19 »
In excursii mergem, eventual si bem palinca, mai mult din placerea de a evada din cotidian, de a avea vacante frumoase in ciuda faptului ca suntem desperecheati, ori neimperecheti, sau ...fara pereche, depinde  ;D.
Persoana cu care sa ne petrecem, fie si ultima parte a vietii, incercam sa o descoperim zi de zi. Sau cel putin speram. Dar nu disperam.

Sentimentul de ura exista de cand exista si iubirea. Se zice ca sunt similare, altii spun ca ar fi polare, pardon polii aceluiasi sentiment. Oricum, nu prea poti iubi nimic daca urasti orice. Si nici nu poti uri nimic daca treci prin lume cu iubire.

Ceva te supara...

Ingrijorarea nu alunga amaraciunea zilei de maine, dar rapeste bucuria zilei de azi. Zig Ziglar.

Offline Edith

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 177
Re: Până când moartea ne va despărți…
« Răspuns #14 : Duminică, 17 Februarie 2019, 09:32 »

   Cat  de  tarziu  ne  invata  viata  sa  pretuim sentimentele la   adevarata lor valoare...Cu  cata   inversunare
ne  risipim  toti  frumoasa   si   inselatoarea  tinerete ,  care   nu   mai  revine   niciodata......Cu  cata darnicie
risipim    aurul   curat    in    schimbul    tututror    tinicheleleor   sclipitoare....
   Panait  Istrati