Iubirea este peste tot. Este în aer, pe pământ, stă cu noi la masă și doarme cu obrazul lângă obrazul nostru, pe aceeași pernă pufoasă și parfumată.
Iubirea ne stă în suflet și în privire, ne este dorința cea mai mare și visul de pe urmă. Nu știm...Nu știm asta pentru că suntem în permanență prea prinși în gândurile noastre mărețe și suntem una cu activitățile de peste zi, cu planurile de mâine, de viitor.
Trecem prin viață gândindu-ne la ce va fi, la cum ar trebui să fie, ce am putea face să fie...
Uităm să ne oprim din drum, să trăim, să iubim...
Trăim când avem un țel în viață, când tindem către ceva.
Trăim cu adevărat când ne bucurăm de dorințele împlinite azi și desenăm dorințele de mâine. Altfel, suntem păpuși de cârpă într-o piesă uitată de lume...
Fie-mi cu iertare!...