Autor Subiect: Insula Margareta, o oaza de verdeata in mijlocul Dunarii  (Citit de 3571 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Insula Margareta, o oaza de verdeata in mijlocul Dunarii
« : Miercuri, 24 Aprilie 2013, 18:22 »
Insula Margareta este un loc fermecator. Departe de tumultul strazilor Budapestei, de forfota cotidiana, viata isi are aici un alt sens, o alta curgere. Pe petecul de pamant aflat intre podurile Margareta si Arpad, budapestani si turisti deopotriva, vin sa se linisteasca si sa se relaxeze. Sa se bucure de flori, de pomii si iarba care acopera insula. Parinti si copii, bunici si nepoti, prieteni, perechi de indragostiti, grupuri, solitari, toti fug pe insula, sa scape si macar pentru cateva ore de obisnuita nebunie a unei capitale europene...
Insula n-are mai mult de 2,5 km lungime si o jumatate de kilometru latime. Dar sunt atat de multe lucruri incantatoare acolo!

Povestea incepe cu ordinul cavalerilor ioaniti, care si-au avut acolo un descalecat. Apoi, cel mai important moment – atunci cand, dupa ce mongolii au trecut prins sabie Pesta si au omorat mare parte din poluatia de atunci, Bela IV-lea hotaraste construirea unei manastiri dominicane, unde sa invete ferita si protejata, fiica sa Margareta. Asta se intampla in secolul XIII, dupa o suta de ani de la sosirea cavalerilor Sf Ioan, pe insula.
Urmele manastirii si bisericii se mai vad si azi la 800 de ani de la construire.



Langa ruine, un cires salbatic isi intindea crengile impodobite de flori spre cer. O imagine fantastica, o combinatie unica, m-a fermecat de-a dreptul...




Mormantul printesei Margareta este marcat cu o piatra funerara in nava fostei basilici. Printesa, al optulea nascut, intr-o familie regala cu zece copii, a fost ea insasi care si-a ales castitatea si viata monahala. Pana la a fi calugarita in manastirea dominicana de pe insula care acum ii poarta numele, a fost pentru cativa ani ucenica la o manastire din Vesprem. Se spune ca era atat de habotnica incat umbla in papuci din lemn cu cuie batute in talpi si continua cu autoflagerarea purtand haine din par de animal care produceau disconfort si grave iritatii ale pielii. Facea cele mai murdare si injositoare munci in manastire. A refuzat sistematic casatoria cu regele Ottokar II de Bohemia. Toate lipsurile si privatiunile la care si-a supus corpul, au dus in final la moartea printesei. Avea doar 28 de ani...
Insula este in fapt un imens parc, un English park de fapt, un loc creat si pregatit de om, dar care are naturaletea unuia salbatic. Copaci de tot felul de specii, arbusti, flori imprastiate in covorul verde al ierbii...O multime de pasari cantatoare, ridicand triluri vesele ....Veverite topaind. O poiana plina de copii care se jucau ca intr-o carte de povesti...Doi batranei pe o banca, iar in fata lor o mare de flori...

Manastirea dominicana nu a fost singurul lacas de cult de pe micuta insula. Biserica Sf. Mihail, ce dateaza din sec XV – poarta in turnul sau cel mai vechi clopot din Ungaria. Si pentru ca avem ocazia sa-l vedem, se datoreaza hazardului. Acum cativa zeci de ani, un traznet a lovit unul dintre copaci si acesta in cadere a scos cu radacinile sale, din pamant, minunatia de clopot. Fusese ingropat acolo, de teama ca turcii il vor topii....








Turnul de apa, acum in renovare, nu stiu cata functionalitate mai are, dar cu siguranta este un reper al insulei. Sub el s-au desfasurat, din 1911, de cand a fost construit, sute si sute de spectacole, urmarite de mii de vizitatori gazduiti de amfiteatrul amenajat la piciorul turnului.



Doua zone de piscine, una de agrement si una cu valente si amenjare sportiva, locul in care s-a antrenat echipa de polo a Ungariei, inainte de a deveni campioana olimpica.

O fantana cantatoare,



o gradina japoneza,



un superb parc amenajat



si ceea ce m-a incantat nu doar pe mine...o minigradina zoologica. Un model de cum trebuie sa se faca educatia copiilor. Erau acolo peste o suta de prichindei sositi cu parinti, bunici, educatoare sau invatatoare. La doar cativa pasi, berze, rate, pauni, iepuri, ponei, caprioare, toate blande si obisnuite cu prezenta umana. Nu inteleg maghiara, dar dupa cum gesticulau si isi foloseau indicativ mainile, insotitorii incercau, cel mai probabil sa explice copiilor cate ceva despre fiecare dintre animalutele de acolo. Care stateau nemiscate la mangaierile manutelor in miniatura, rasfatate cu cate un biscuit sau bomboana...Frumoasa imagine! Doar asa pot intelege copiii ca trebuie sa convietuim cu animalele sa le respectam si sa le protejam. Nu suparandu-le, cum am vazut de nu stiu cate ori la zoo in tara, cu bete varate printre gratii, cu pietricele aruncate spre ele. Si culmea nu erau copiii care faceau asta, ci asa numitii „adulti bipezi”, care-i insoteau...







Cred ca nu este om care sa vina pe insula si sa nu-si sprijine mainile sau sa imbratiseze arborele dorintelor. Cu scoarta lucioasa de atatea „mangaieri”, batranul copac si-a lasat crengile pana jos, bucuria celor carora le place sa se dea „huta”. Cate soapte, cate rugaminti, cate dorinti fierbinti o fi auzit de-a lungul vietii lui copacul?




Am parasit insula cu regret, dar cu gandul ca ma voi intoarce anul acesta cu siguranta acolo...Am urmat drumul printre cele doua hoteluri construite pe insula, apoi prin parcarea auto, am urcat pe podul Arpad care di 1950 este legat de insula si m-am avantat in inima Budapestei. De sus, de pe Arpad, zaream pata verde de pe Dunare....si-mi treceau deja prin minte franturi ale plimbarii pe ea...