Tara Luanei o poarta spre alte universuri Am trait trei zile fascinante, trei zile dupa care va trebui sa reconsider tot ce fixasem si-mi catalogasem in minte, ca adevarat si fals. Trei zile intr-un taram plin de mistere, cu trovanti, agatoni si ciclopi. Sunt acasa, dar inca acolo. Am trecut cred, mental, printr- unul dintre vortexuri...Si nu vreau sa ma mai intorc vreodata...
Este o experienta pe care orice om, indiferent convins sau inca indoit de Existenta Suprema, trebuie sa o aiba. Un loc in care trebuie sa ajunga.
Religiosi sau atei, toti ne punem intrebari, toti incercam sa trecem de barierele ce ni s-au pus, protectiv sau din interese care-mi scapa, incercand sa aflam Adevarul. Cel real, nu cel explicat speculativ de stiinta si nici cel imbracat in ritualuri, de biserica. O parte din raspunsuri se gasesc cu siguranta, in Luana.
Odata pasit in raiul muntilor Buzaului, nu trebuie decat sa-ti eliberezi un pic din stransoarea conservativa a perceptiilor si simturilor si sa te lasi purtat si calauzit, cu toata increderea, de Diana. Si o mie de porti ti se deschid pe rand...Vei haladui fizic si mental intr-un soi de tara a misterelor, a celor-care-nu-se-explica. Energiile telurice iti dau un confort fizic incredibil, treci inexplicabil - atat de usor peste oboseala fizica, simti cum, cu fiecare minut petrecut acolo te armonizezi psihic, ai o senzatie de limpezire a mintii.
Stancile, copacii, au forme care-ti confirma trecerea unei bariere, a unei porti. Simti si realizezi ca ai pasit in Altceva.
Esti constient ca esti mai aproape de Marele raspuns. Pe care cu siguranta il purtam in noi. Poate-l chiar intuim, doar ca-l vrem si confirmat. Pentru asta insa, avem nevoie de un loc special, unde sa nu fim atinsi si nici influentati de cele doua lucruri care ne impiedica sa deslusim: habotnicia traditionalista sadita si ateismul, pe care, ca veni vorba, eu il gasesc mai degraba generat de adeversitatea la practica ritualica bisericeasca, decat determinat de convingerea ferma ca El nu exista. Cei mai multi dintre cei care se declara atei nu neaga de fapt Existenta suprema ci interfata creata intre ei si aceasta.
Am gasit locul, am pasit in el, acum ramane doar sa-mi refac intreagul esafodaj de convingeri axiomatice, pe care l-am cladit timp de cincizeci de ani...
Calauzei noastre, Diana Gavrila
Tara Luanei 2 iunie 2013