Scrise de noi > Articolele noastre

Iubirea adevarata te lasa liber sa fii tu

(1/4) > >>

admin:
Iubirea adevărată te lasă liber să fii tu - articol scris de wonderland
Noi oamenii...Aparent identici, ușor stingheriți, chiar caraghioși, triști, dezorientați, cu etichete agățate, nu se mai știe de cine, de ce și pentru ce puse? Și, mai ales de ce le-am lăsat agățate de noi?,,,,

Ne întâlnim în aceleași nevoi, frământări, dureri, vise și bucurii. Suntem la fel, dar atât de diferiți, în același timp. Poate cântarul fiecăruia să fie diferit. Ca și sita prin care ne cernem dorințele, aspirațiile, alegerile, în trecerea prin timp și viață. Ca și filtrul prin care interpretăm ceea ce ni se întâmplă.

Încercăm să ieșim în evidență sau, dimpotrivă, ne străduim să trecem neobservați. Realitatea e că, în afara contactului uman, ne paște alienarea. Asta dacă nu alegem calea sihastriei și a trăirii într-o suprarealitate a spiritului care nu e accesibilă tuturor, nu oricum, nu oricând.

Avem nevoie unii de alții, diferiți și la fel, unici și minunați, fiecare dintre noi. Ne căutăm, ne construim unii prin alții, chiar și atunci când ne respingem, ne ignorăm, trecem indiferenți sau doar surzi și orbi, unii pe lângă alții.

Să te asculți, să te cunoști, să te înțelegi, să te accepti pentru a putea să asculți, să înțelegi, să cunoști, să accepți pe celălalt. Diferit, unic, minunat, la fel ca tine!
Uneori nu ne ajunge o viață pentru acest prim pas! Dar poate fi primul pas al fiecare zile, al fiecărei întamplări în care devii, te reinventezi, te lași modelat de alegerile tale. În relație cu ceilalți.

Da, avem nevoie unii de alții. Da, schimburile afective dintre oameni sunt vitale. Și echilibrul între ceea ce oferi și ceea ce primești este vital.

Dar, un semn că te afli într-o relație toxică e când începi să fii prea grijului cu ce faci, cu ce spui. Când renunți la ceva care îți face plăcere, îți produce bucurie, nu pentru că așa simți tu, ci pentru că celălalt te condiționează explicit, prin cereri iraționale sau implicit prin, reacțiile încărcate de teamă, reproșuri și acuzații.


Când celălalt îți impune limite în relația ta cu lumea, ceva din bucuria de a fi în contact cu el se tulbură. Pentru că renunți la tine de ”dragul” celuilalt, iubirea se strâmbă în oglinzi hidoase pătrunse de umbre și frig.

Încrederea e cel mai frumos liant. Respectul pentru libertatea celuilalt e cel mai valoros ingredient. Iubirea din sufletul tău care se simte liberă să curgă dinspre tine spre celălalt e cea mai de preț realizare a sufletului tău.

Iubirea nu limitează, nu pune bariere, nu creează închisori! – așa cum spune Adrian Nuță, mai bine decât aș putea eu spune, vreodată, dar cu siguranță așa cum mi-aș dori să trăiesc :) :)


http://drumuricatretine.wordpress.com/2012/06/21/iubirea-nu-limiteaza-nu-pune-bariere-nu-creeaza-inchisori/

Tania55:
http://webcultura.ro/dragostea-ramane-doar-oamenii-se-schimba/

aprilie:
Imi place foarte mult articolul, wonderland, sunt perfect de acord cu tine.  :thumbup: :flori:
Cateva idei modeste am si eu, daca imi permiti ...

Daca doi oameni nutresc o iubire adevarata unul fata de celalalt si fiecare il lasa pe celalalt sa fie el, atunci ei trebuie sa semene foarte mult, sa fie “ca doua boabe intr-o pastaie” astfel incat niciunuia sa nu i se “strambe iubirea in oglinzi hidoase …” Probabil de aici ideea de “suflete pereche”  …

Cred ca modul in care iubim este influentat de gradul de cultura, civilizatie, caracter, personalitate, educatie …
Intr-o iubire adevarata, lasandu-i celuilalt libertatea de a fii el, dovedesti respect si incredere dar si multa bunatate si generozitate … Atunci se naste intrebarea: un om rau, egoist, gelos, orgolios … nu poate fi capabil de o iubire adevarata ?

frezya:

Citind articolul imi vine in minte definitia iubirii scrisa in Cartea Sfanta-Biblia :

"Iubirea este indelung rabdatoare si buna.Iubirea nu este geloasa,nu se lauda,nu se ingamfa,nu se comporta necuviincios,nu isi cauta propriile interese,nu se irita.Nu tine cont de raul suferit.Nu se bucura de nedreptate,ci se bucura cu adevarul.Indura totul,spera totul,suporta totul.Iubirea nu se termina niciodata." (1Corinteni - cap.13)

si mai cred ca omul cu adevarat intelept isi da timp pentru a gasi calitati in semeni.Provocarea consta in a avea disponibilitatea de a gasi calitati in oamenii de langa noi si intelepciunea in a pune in valoare calitatile celorlalti, spre satisfactia noastra si a celor pe care i-am "descoperit" in acest fel.Apoi,sa-i iubesc pe cei din jurul meu nu ma imbogateste material,dar oamenii pot vedea felul meu de-a fi si ma pot iubi pentru ceea ce sunt - pentru ca respectul se castiga ,nu se pretinde...

wonderland:
Da, am și eu în minte textul ăsta E tulburător și frumos acest imn al iubirii.

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[#] Pagina următoare

Du-te la versiunea completă