Autor Subiect: Scruntand Atlanticul: Nazaré  (Citit de 4171 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13222
Scruntand Atlanticul: Nazaré
« : Vineri, 18 Octombrie 2013, 09:34 »
Scruntand Atlanticul: Nazaré

Pana sa ajung acolo, Portugalia insemna pentru mine Atlanticul, vinul de Porto, marele Eusebio, muzica fado si sate pescaresti. Ceea ce ma asteptam sa vad era ceva romantic, viu, nu megametropole, bulevarde largi, cladiri impozante...Simteam ca este un loc in care ma potrivesc, unde o sa-mi placa mult.

Si asa a fost. De cand am pasit pe pamant lusitan, am avut revelatia unui popor cald, mai putin apetent pentru lucruri moderne sau sofisticate si mai mult pentru cele ce tin de firesc si natural. De aici si firea lor. Stiu sa se bucure, stiu sa traiasca vesel. Aflat in preajma este imposibil sa nu te contaminezi cu un soi de voiosie, sa nu participi si tu la bucuria lor.

In primavara, cand am fost prima oara in Portugalia am alergat sa vad oceanul, mi-am incantat simturile cu minunatul vin de Porto, am mancat cel mai bun peste care mi s-a servit vreodata si am admirat bijuteriile arhitecturale manueline. Pentru toamna mi-am dorit mult sa ascult fado si sa vad un sat pescaresc.

In dimineata plecarii spre Fatima, am gasit pe harta intinerarului, nu departe de ruta noastra, Nazaré. Citisem cu ceva vreme inainte despre el si retinusem ca este un vechi sat pescaresc. Chiar ceea ce-mi doream sa vad! Am propus si celorlalti o extindere de program, asa ca hai la Nazaré!

Inainte insa de a urca in microbuz, am parcurs in graba, o scurta descriere a micutei asezari. Trebuia sa stiu unde voi putea parca, pentru a fi cat mai aproape de zona centrala. Am retinut doar ca oraselul este compus din trei parti: Praia (zona de-a lungul plajei), Sitio (satul vechi, plasat undeva pe o stanca) si Pademeira (tot un vechi sat pescaresc pe varf de colina). Un funicular leaga Praia de Sitio. Cam asta era tot ce stiam cand am pornit spre Nazaré! 

Drumul de la Lisabona pana la Nazaré, nu dureaza mai mult de doua ore, asa ca pana am mai povestit cate ceva intre noi, ne-am trezit la intrarea in orasel. Am urmat „Sitio” pentru ca era ceea ce doream sa vedem, nu ne incanta partea noua turistica, ci zona veche de sat pescaresc. Cateva strazi inguste si intortocheate, pline de curbe si care tot urca, urca, apoi o mica piateta. Am coborat cu totii si atrasi ca de un magnet am pornit inspre locul din care banuiam ca se vede oceanul. Si in doar doua minute am ajuns la o zona de mirador.

Ce priveliste! Mi-a stat inima de atata minunatie! Nu pot si nu stiu daca cineva in lumea asta, cat de bun ar fi in litere, ar putea descrie ceea ce se asternea sub ochii nostri. O imensitate de apa, pe care jucau milioane de luminite. O multime de barci, de jucarie parca, se unduiau in valsul valurilor...O plaja lunga si foarte larga...Langa, ca niste mogaldete, nu mai mari decat piesele de lego, hoteluri...



Este una dintre imaginile care au sa ma insoteasca toata viata, nu o sa pot uita niciodata panorama aceea cu totul fantastica...Nici eu si cu siguranta ca nici cei cu care am fost acolo...Imi spunea una dintre fete, „Gigi sa-i aduci acolo la ocean si pe cei cu care o sa mai vii aici in Portugalia, te rog!”



Am tot facut poze, cred peste o suta,dar parca nu era destul. As fi vrut sa iau cu mine toata acea panorama, bucatica cu bucatica...Am privit Praia si oceanul de pe stanca pe care este cocotat Sitio, din toate locurile cu putinta...pana ne-a razbit foamea...



Si din nou am avut parte de o masa de peste cum doar in Portugalia se poate servi.





Apoi o plimbare prin piata mare a Sitio-ului, inundata de vanzatorii de artizanat. O babuta intr-un costum pentru mine mai degraba hazliu decat a aduce cu ceva traditional, vindea turta cu alune, una dintre specialitatile lor. Langa un tip tare haios, cu caciulita pescareasca lusitana, vindea si el tot felul de seminte, unele cunoscute altele care chiar nu intelegeam ce sunt. Asa ca am tot gustat sa ma lamuresc ce e cu ele...




Portul femeilor din Nazare


Caciulita pescareasca portugheza

M-am asteptat sa vad un sat pescaresc tipic, cu forfota obisnuita unui loc in care se colecteaza, vinde si gateste peste. Am gasit altceva, probabil ca ocupatia asta a disparut de mult si acum au ramas doar cladirile, stradutele, micile piatete specifice unei asemenea asezari. Care sa aminteasca de o vreme in care barbatii ieseau cu barcile in larg, iar femeile ii asteptau la mal...Dar acest „altceva” m-a bucurat si incantat mai mult decat alte lucruri prezentate in brosurile turistice ca „super destinatii” sau „top obiective”....

Asa ca daca sunteti in Portugalia, nu ratati Nazaré! Si vizitati-l impreuna cu Obidos. Se afla la doar 40 km si nu este vorba doar de distanta. Se completeaza si se leaga perfect, parca ar fi doua piese de puzzle...

Cateva cuvinte despre istoria micutei asezari, careia nici nu stiu cum sa-i spun: sat sau oras. Pescarii au populat zona de top a stancii, pentru a se afla in siguranta in fata atacurilor piratilor proveniti din Algeria, dar si Franta, Angla si Olanda. Si-au numit asezarile Pedemeira si Sitio. Se pare ca numele de Nazaré vine de la o statuie din lemn a Fecioarei Maria, adusa de un calugar din Nazareth Calugarul a trait si murit intr-o grota in stanca ce se ridica deasupra oceanului, iar ca si semn de apreciere a ascetului, Roderic, ultimul rege vizigot, l-a ingropat acolo, facand si un altar unde a asezat statuia Fecioarei Maria. Prima biserica din Sitio a fost inaltata deasupra grotei, ca si semn de recunostinta pentru Fecioara, legenda spunand ca ar fi salvat viata unui cavaler templier, Dom Fuas Roupinho. Statueta are incepand cu 1377 un nou loc, este vorba de lacasul construit din ordinul regelui Fernando I al Portugaliei, transformat mai apoi intre sec XVI si XIX: Biserica Noss Senhora da Nazare.



Nazaré este cunoscut ca si locul recordului mondial a unui val trecut de un surfer vreodata: Garrett McNamara a „spart” un val urias de 23.8 m, in noiembrie 2011. McNamara a incercat sa-si bata propriul record, anul acesta, in 2013 si se pare ca valul pe care l-a trecut este mai mare, dar masuratoarea nu este inca omologata.



Mai multe poze:








Nazare. Sitio. Panorama asupra Oceanului Atlantic


Artizanat in Nazare. Multe pluovere, pancho-uri, saluri tricotate manual...


Casa in Sitio, Nazare

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13222
Re: Scruntand Atlanticul: Nazaré
« Răspuns #1 : Vineri, 18 Octombrie 2013, 10:14 »
Am gasit pe net cateva imagini care completeaza ceea ce am scris eu...


Dans in Nazare


Nazare. Femei in port popular


Nazare. Port popular


Nazare pe vremea in care nu se inventase masina de spalat...


Pescari in Nazare


Strada in Nazare

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13222
Re: Scruntand Atlanticul: Nazaré
« Răspuns #2 : Duminică, 20 Octombrie 2013, 17:59 »
Am gasit pe youtube un trial despre incercarea lui McNamara din ianuarie anul acesta, de doborare a recordului mondial la surf. Valul acela era cu adevarat urias...

www.youtube.com/watch?v=pOHDZpPvbIc

Offline frezya

  • Jr. Member
  • **
  • Mesaje postate: 53
  • Bine ai venit in grupul nostru!
Re: Scruntand Atlanticul: Nazaré
« Răspuns #3 : Duminică, 20 Octombrie 2013, 22:44 »
Peste,fructe de mare si vin de Porto si peste toate oceanul si nisipul acela fin sau, la Nazare ,nu e fin? Ce sa-ti doresti mai mult de-atat?In apele Atlanticului am invatat sa inot,cu mult timp in urma.Sigur,in Maroc nu in Portugalia...Acolo nisipul de pe plaja pare a fi o pulbere fina aurie,iar valurile in timpul fluxului si al refluxului sunt imense.In zona Atlanticului si a Mediteranei totul e altfel:oamenii,mancarea,muzica si aerul acela cu iz oriental care te urmareste la tot pasul.Din punctul meu de vedere ,cei care locuiesc in acele zone sunt binecuvantati de Dumnezeu si traiesc deja ca-n Paradis.Voi fi mereu indragostita de Orient...