Cu siguranta traseul nostru montan cere un minim antrenament. Ca de fiecare data, grupul a avut citiva "ingeri pazitori".
Gigi
si ajutoarele lui au ramas mereu alaturi de cei care aveau nevoie de incurajare si sustinere la propriu.
Dupa cum ati observat, am fost o veterana de virsta a grupului. Determinarea de a atinge toate obiectivele
mi-a dat o putere care m-a uimit si pe mine. Am lucrat la propriul psihic
spunindu-mi repetat: pot sa urc, sunt rezistenta si, chiar daca am obosit, urmeaza pauza cu apa, marul, napolitana, glumele si surprizele gustoase de la voi si... Marele Premiu - schitul, catunul, legenda, peisajul incredibil de frumos.
Prin asta subliniez ca am folosit diferite trucuri ca sa rezist, fiind tributara nu neaparat virstei,
cit unei existente destul de sedentare.
Odata ajunsa acasa am reluat munca de birou... iar la metrou am urcat scarile fixe cu cea mai mare usurinta.
Apreciez odata in plus ideea Dianei de a ridica un pic valul de pe acele tinuturi pline de mister si intelesuri ascunse
si cred ca nu intimplator ea ne-a cerut la fiecare posibile interpretari ale acelor prezente si manifestari enigmatice.
Ma bucur ca am fost impreuna in aceasta expeditie de neuitat.
Si prajiturile, ah, prajiturile...
