Carnaval Sibiel 7 - 9 martie 2014

[maya]

oauuuuu, cred ca avem si o ...   cum e femininul de la trubadur? frumoasa descriere in versuri

[doruri_verzi]

Heeeeeei!Citindu-te, e ca si cum versurile tale m-ar fi trimis acolo,sub o oarecare masca. Ai reusit sa redai atmosfera perfect...cel putin din cate am vazut in poze. Ai criticism,duiosenie,dragalasenine,putina tristete, dar doar cat sa coafezi oarecum detasat si subtire concretul zilelor noastre. E in topuri poezia aceasta, in ce priveste scrierile tale...sa vedem cum va suna si pe note.E o provocare! 

[wonderland]

M-am întors de pe alte drumuri, am reusit sa transmit pozele pentru Onix si Tania. Deși, dacă eram mai atentă, înțelegeam intentia lui Laur, de a organiza si trimite toate pozele spre cei care nu au primit. Dragul de el 

[Laur]

Ehhh, defect profesional. Nu m-am putut abtine
Dar am facut-o cu multa placere

[wonderland]

Esti de profesie voluntar, Laur?  
oricum, după fiecare acțiune se adună atâtea poze că am putea să retrăim tot anul momentele frumoase petrecute

[lucian]

Ramai fara grai cand citesti asa frumusete de poem mai ales ca "zugraveste" niste clipe pe care le-am trait cu totii impreuna.
Felicitari Viorel...si abia astept sa vad cu ce ne mai surprinzi data viitoare.

[doruri_verzi]

Vio, de ce nu pui versurile astea in fisierul adecvat,se vor pierde altfel in multimea de povesti si ar fi pacat. Nu? Gigi? 

[wonderland]

Carnavalul,

                      Viorel Simionescu, Bucuresti, 14 februarie 2014

Am mai spus, e o stranie impletire de veselie si tristete in aceasta compozitie.
Acum observ si sunt confuza, cum de-ai putut reda asa de exact personajele si tot ce s-a intamplat pe 7-9 martie, inca din 14 februarie???   

[wonderland]

Vio, de ce nu pui versurile astea in fisierul adecvat,se vor pierde altfel in multimea de povesti si ar fi pacat. Nu? Gigi? 

  , da si eu am avut acelasi gand.

[guitarman]

quitarman, e plin de tristețe răscolită micul tău poem 

un trubadur nu poate clovn să fie,
el doar trezește visul dintr-un cântec.
aduce-n vers al inimii descântec
si-l  dăruie, oricui, fără trufie.

Tot ce se poate wonderland.... Tu ai sesizat numai tristetea...altii doar bucuria... stii ca realitatea este o chestie de perceptie personala, doar adevarul este unul singur si acela este la Dumnezeu.  Eu am scris ce am simtit... taririle, gandurile, emotiile mele... felul in care am simtit eu acest, de altfel minunat carnaval.

[guitarman]

Heeeeeei!Citindu-te, e ca si cum versurile tale m-ar fi trimis acolo,sub o oarecare masca. Ai reusit sa redai atmosfera perfect...cel putin din cate am vazut in poze. Ai criticism,duiosenie,dragalasenine,putina tristete, dar doar cat sa coafezi oarecum detasat si subtire concretul zilelor noastre. E in topuri poezia aceasta, in ce priveste scrierile tale...sa vedem cum va suna si pe note.E o provocare! 

Draga Doruri Verzi... multumesc pentru cuvintele frumoase. Cat despre cantec... e mult prea lunga poezia si nu stiu daca as fi in masura sa scriu o melodie adecvata, mai ales ca aici sunt prezente multe stari sufletesti si e f greu sa pui pe aceeasi melodie stari atat de diverse...

[wonderland]

Eu am scris ce am simtit... taririle, gandurile, emotiile mele... felul in care am simtit eu acest, de altfel minunat carnaval.

Și ai scris ca un adevarat trubadur. 

[guitarman]

Multumesc wonderland, ma bucur ca ti-a pacut... de altfel si tu scrii foarte frumos...

[Serena]

Carnavalul,

In fiecare an, cand iarna pleaca
Si-al primaverii iz vine pe val
Un rit pagan traieste chiar si astazi
In prag de Post, se face Carnaval

Cand oamenii se-mbraca in costume
Si poarta masti sub care nu au frici
S-alunge astfel spiritele rele
Croindu-si drum spre-a fi mai fericiti

Unii se-mbraca-n ce-ar fi vrut sa fie
Altii in ce gasesc mai la-ndemana
Chiar daca stiu cu toti ca-s doar iluzii
Ce se vor pierde la apus de Luna

Cum nu exista-n lume intamplare
Toate avand pe undeva un rost
Traim aici cu toti si fiecare
O seara sub al mastii adapost

Facand acum ce nu poti face maine
Cand masca si costumul nu-l mai porti
Caci vei fi tu, cu toate-n vazul lumii
Si insuti tu, sa fii, n-ai sa mai poti
………………………………………
Eu am ales sa fiu un trubadur
Pentru ca asta simt c-am fost odata
Avand doar in chitara bun prieten
Si-n suflet doar un chip frumos de fata

Si langa mine, tandru trubadur
Pasea lasciv Madame de Pompadour
Iar un magician cu-n arlechin
Scotea doar dracusori cu corp felin

Era Romeo cu Julieta lui,
Un gentelman punand jobenu-n cui,
Un cowboy ce trecuse pe la Rio
Nu avea cal, ci doar vacuta Bio


Aveam in jur printese, printi in blugi
Frumoase fete in sari-uri lungi
Si o Domnita-n haine de salon
Dansa cu-n inviat Tutankamon

Ei, ce de lume si ce mai parada
Ceva de povestit si la nepoti
Si-ar trebui aici prea multe strofe
Dac-am dori sa-i amintim pe toti
…………………………………
Unii-au sperat ca-si vor gasi perechea
Ascunsa sub o masca potrivita
Caci nu voiau sa se intoarca-n vechea
Iubire, ce de mult era pierduta

Eram cu totii, dar de fapt tot singuri
Eram doar masti, costume de-mprumut
Era de fapt o veselie trista
Dar si-o speranta pentr-un inceput

Si ce ramane dupa astea toate
M-am intrebat, si-acum raspunsu-l stiu
Doar bucuria ca macar o noapte
Am fost un pic din ce-as fi vrut sa fiu…
………………………………………….
Apoi tot singur am plecat spre casa
Unde nu-i nimeni sa-mi spuna ca exist
Nu stiu de-am fost un trubadur aseara
Sau, am fost doar un clown trist

Azi, am impaturit frumos costumul
Si l-am inapoiat la rostul lui
Punand in el si veselia trista
Pana la anul sa ramana-n cui…

                       Viorel Simionescu, Bucuresti, 14 februarie 2014

Felicitări şi complimente!

[guitarman]

Multumesc, Serena...