In Bucuresti ploua, mocaneste, ploaie rece si mohorata , de toamna.
E putin umed in casa, putin intuneric, putin nu stiu cum...
Eu mai simt inca , pe obraz, mangaierea soarelui bland de la Sibiel,aud glasurile voastre, in cor,sunandu-mi acum, ceva mai pierdut
dar la fel de aievea.
In filmul lui Gigi incerc sa deslusesc pe fiecare si regret ca inca nu stiu numele tuturor.Vad fete zambitoare si in mare parte , asemenea.
Asemenea pentru ca dincolo de aspectul nostru fizic sunt niste suflete care vibreaza si vibratia lor depaseste orice bariera impusa, lumeasca.
Va imbratisez cu muzica sufletului meu !