Asa cum zicea si Mari_a, suntem inca "anesteziate" de oboseala si de ce sa nu recunoastem - unii au revenit (al de mine) iar altii au invatat "viteza" ardeleanului, si de aici viteza de reactie pe forum cu impresiile acestei excursii. Mai .......... aveti ........... rabdare .......... sa ne revenim.
Noi am plecat ultimele si am si ajuns ultimele acasa, undeva pe la miezul noptii, si azi la servici. Nici n-am apucat sa descarc pozele, dar o voi face in zilele care urmeaza. Oricum, Gigi, de pe acum te anunt ca la urmatoarea excursie in Apuseni (APUSENI reloaded
) asa cum mi-ai zis, suntem deja 4 inscrise, fara niciun alt detaliu suplimentar. Nici nu mai avem nevoie. E suficient sa zici - excursie in Apuseni - si cele 4 sunt prezente
Pentru cei care nu au ajuns inca in Apuseni, va dati seama ce forta de convingere au avut peisajele din Apusenii de Alba, si povestile mele in cele 6 ore din calatorie cu masina, incat am determinat-o pe Mari_a sa se inscrie la excursia din vara in Apuseni
Bravo Mari_a
ma bucur pentru tine, mai ales ca stiu ce urmeaza.
Despre Apusenii de Alba nu pot sa zic decat ca as fi ramas acolo, pierduta in acea lume, pentru cel putin inca o saptamana. Sa stau sa aud susurul apei (Aries, Garda Seaca) sa ascult pasarelele si sa privesc natura care a inceput atat de frumos sa revina la viata. O paleta de culori cel putin interesanta: un inceput de verde crud, ca de inceput de primavara, culorile inca mohorate ale toamnei in copacii care nu au revenit inca la viata, frunze uscate prin iarba frageda a primaverii, ghiocei, branduse si peisaje care te lasa fara suflare si indragostit iremediabil de munte, de tot ce-ti poate oferi mai frumos, si inconjurat de oameni veseli, de prieteni dragi pe care nu i-ai mai vazut demult si de o gazda extraordinara.
Asa cum zicea si Mari_a: inainte de plecare ne-am prins la povesti cu Florin, gazda noastra, de la care am invatat inca o data sa iubim locurile natale, pe care unii dintre noi nu le apreciaza la justa lor valoare, si asta, fara ca macar sa le cunoasca. Desi a locuit 10 ani in Spania, s-a intors acasa, si iti vorbeste cu atata mandrie de locurile lui natale, de oamenii locului si de felul lor de a fi, de dragostea cu care apara ceea le apartine si ceea ce au mostenit de la strabunii lor. Nu degeaba vorbim de Apuseni, de Tara Motilor, de locul unde n-a intrat niciodata picior de comunist si de colectivizare comunista, de locul unde oamenii stiu sa pastreze traditia si mostenirea istorica pe care le-au lasat-o strabunii, de locul unde oamenii sunt mandrii ca sunt moti. Sunt oameni extrem de calzi, de primitori, de placuti la vorba, dar tot acest calm "motesc" pana la momentul in care s-a intrat cu "buldozerul" in viata si in teritoriul lor, pentru ca atunci iau toporul in mana, si apara cu mandrie si patriotism ceea ce le apartine. Am avut aparte de povesti dintre alea ce se spun la gura sobei, despre accidentul din Apuseni, despre Rosia Montana, despre ceea ce inseamna viata, in simplitatea ei, in acea zona a Romaniei, care pare a fi atat de departe de ceea ce traim noi in Romania noastra citadina.
Deocamdata ma opresc aici cu povestile din aceste 3 zile de Apuseni, pentru ca trebuie sa ma uit la poze, sa revad si sa retraiesc clipele si sa revin cu alte amanunte ale unui weekend excelent.