Si ce noroc de vreme buna am avut!!!
Multumesc, Celui care ma rasfata, de ce mi-a oferit din nou! Cat sunt eu de optimist, cat incerc eu sa fiu pozitiv, de data asta am plecat cu inima cam indoita...Am vazut cum e timpul, vorbisem si cu Pavel si imi transmisese "vesti proaste de pe front", au fost cateva retrageri de ultim moment si grupul se subtiase cam mult, nu eram prea in apele mele...Nu uitasem nici ultima dupaamiaza din Apuseni cand n-am mai putut iesi nicicum pe traseu...imi cam pierdusem increderea...
Dar a fost peeerrrrfect!
Si vremea si grupul si locatia, iar Pavel a excelat! Era bucuros ca ii reusise proiectul la care si noi cei din Singles Camp pusesem umarul atat cat am putut, a fost si mai putin preocupat de probleme administrative din parc, a fost super-super!
Sa incep cu inceputul acestei actiuni...Pai ideea a pornit cand stateam cu Pavel la troita, locul de popas dintre Manastirea Turnu si Manastirea Stanisoara. Ne explica despre copaci, ciuperci si atunci cineva dintre participanti, interesat, a intrebat daca se poate face o actiune cu aceasta tematica...Cum sunt unul care se entuziasmeaza imediat, am spus "da, gata Pavel, hai sa facem o excursie de toamna, care sa aiba o alta tematica decat "drumul florilor"..." A sarit si el, "da putem face alte trasee, putem vedea caprele, locurile in care s-au descoperit fosile de dinozaur, climbing..."...Tot grupul a fost incantat si asa aproape unanim am zis "ne intoarcem la toamna!"...
Asa ca am introdus actiunea in calendar... Pesemne insa ca explicatiile foarte sumare pe care le dadusem despre program si probabilitatea sa fie vreme mai putin buna, au facut ca aceasta actiune sa nu aiba succes la inscrieri...Din cei din primavara nu s-a mai intors nimeni, cei care nu au fost niciodata la Cozia cu siguranta ca nu intelesesera exact despre ce este vorba, asa ca in final am ajuns acolo "zece negrii mititei"...din vreo 30 care scrisesera ca vor sa mearga...Si ce a iesit din actiunea asta? Poate cea mai reusita pe care am avut-o vreodata, grupul a fost extraordinar, peisajele de poveste, iar norocul sa vedem atatea capre negre...cred ca este unic! Asa ca poate sa le para nu rau, ci foarte rau, celor care au oscilat intre a veni sau nu...Au ratat ceva ce rar se poate vedea...
Ne-a dus Pavel pe niste poteci noi, pin locuri doar de el, de oamenii lui si de animale umblate, pe Valea Doabrei, pe muntele Basarab...Nu pe marcaje, nu pe locuri pe care sa stii a doua oara sa mergi...Direct prin padure, peste ape, printre tufe, pe langa copaci cazuti...Am cateva imagini pe care nu le uit niciodata, cateva sunt din locurile in care am umblat cu voi in SC, s-a mai adaugat inca una: cand iesiti din padure am dat la cativa zeci de metri de peretele de stanca al Basarabului...Am zarit printre crengile copacilor, invaluit pe alocuri in norisori de ceata, muntele cu stancarie, cu tufisuri multicolore, cu copaci contorsionati...Iar pe micile pasuni imprastiate ici colo printre stanci, pasteau in liniste capre negre...Vazusem pana atunci, cate una, cate doua, dar nici in visele cele mai frumoase nu ma gandisem ca o sa am ocazia sa vad mici turme...Prevestitor a fost ca am vazut una, unde credeti? Chiar pe stanca de deasupra parcarii de la Restaurantul Da-Da! Mergea pe culme si se uita in jos...Apoi la prima iesire din padure am vazut un palc de vreo patru capre si un tap, apoi cand ne-am apropiat si mai mult de munte, au inceput: un tap mare, semet si curios statea pe culme, apoi altul care se plimba pe acolo, mai jos la limita cetii 2 tapi si vreo 4-6 capre pe o parte, vreo 3-4 pe cealalta...Pasteau, se mai asezau...Doar tapii stateau neclintiti, atenti la fiecare miscare a noastra...Cu siguranta ne zarisera, ne simtisera, dar probabil ca eram in limita lor de fuga, asa ca nu faceau nimic care sa alarmeze caprele...Una avea un ied, l-am vazut mai bine pe ecranul aparatului Anei...Ne povestea Pavel, apropo de capre, iezi si turma, ca daca o mama moare, unui alt exemplar ii porneste lactatia, astfel incat puiul orfan poate supravietui...Extraordinara adaptare...
Am vazut o multime de ciuperci, ne-a tinut Pavel cate o lectie despre fiecare, "Creasta cocosului", "Copita caprei...hribi de fag (hmmm deliciosi, chiar si cruzi...), parizoale, galbiori, iutari, manatarci...Nu ii venea nici lui sa creada ca am gasit atatea, intr-un timp destul de tarziu pentru ele...
Apoi copaci, ulmi, paltini, pini cembra (spunea Pavel ca este cea mai veche specie de pin din lume), pini silvestra, fagi, carpeni...La fiecare, uitati asa arata frunza, pipaiti vedeti cum e, uitati-va si pe spate...Uite de aceea are puncte maro, de aceea are culoarea asta...O enciclopedie a padurii Pavel asta...
Ne-a insotit 3 zile, asa am avut ocazia sa vedem o multime de lucruri....Plimbari usoare prin padure, explicatii interesante, peisaje de vis, animalutele....Timpul trecea atat de repede! Apoi, reveniti la hotel, am facut o "cura" de SPA! Ne-am balacit in toate bazinele, in jacuzzi, in cel cu apa sarata, in cel cu apa dulce...Am facut sauna, am stat la salina...Si am dat de cea mai buna "reflexoterapeuta" de pana acum! Ma durea un muschi de saptamani intregi...Am strans din dinti la ultimele actiuni sa nu se vada cat de tare ma durea...Seara de abia putea adormi, iar daca il lasam nemiscat ma durea parca si mai tare...In Apuseni am consumat o cutie intreaga de diclofenac sa pot rezista...Iar femeia asta, in doar 10 minute, mi-a luat durerea cu mana...Parca nu avusesem nimic acolo...Intrasem la ea nu pt ca as fi un fan masaj sau reflexo, ci pt ca vroiam sa mai incerc ceva...Luasem in timpul asta de cand imi aparuse durerea, antiinflamatoare, ma doftoricisem cu tot felul de creme....Degeaba! A fost nevoie de un noroc ca acesta, sa dau peste femeia de acolo de la Centrul SPA. sa ma pot vindeca...Dupa prima zi de masaj, mai aveam inca teama sa pun piciorul cum trebuie jos in pamant, in a doua deja imi disparuse frica si ma puteam bizui din nou pe stangul, iar a treia zi saream ca pe vremuri peste pietre, rozoare si copaci cazuti...Nu mai am nimic la picior!
Ne-am bucurat de toamna, de coloritul grozav al frunzelor, de SPA, de masaj (nu doar eu am ajuns pe masa), de aparitiile caprelor negre...Am ras seara, cum nu tin minte sa o mai fi facut in ultimul timp...Chiar aveam nevoie de actiunea asta, de atmosfera care a fost acolo...Asa ca, cei care ati fost la Cozia: nu-mi multumiti va rog (chiar daca sunt convins ca si voi v-ati simtit foarte bine), eu trebuie sa o fac! Asa ca
voua si lui Pavel!
