Regele David King David plecase de dimineata, asa cum obisnuia, la vanatoare. II placea sa incalece pe minunatia sa de cal si sa strabata padurile din jurul castelului. Nu neaparat sa vaneze, mai degraba sa se bucure de mireasma de pamant reavan amestecata cu parfumul padurii
In acea zi coborase de pe Salisbury Crags, stancile ce dominau peisajul si unde isi avea castelul si pornise pe una dintre potecile sale cunoscute. Calul il purta in pas domol pe cararea ingusta taiata prin stejarisul des, in timp ce gandurile sale zburau, calatorind departe, departe
Cand, din desis, un cerb alb sari si ii lovi cu toata puterea calul
Socul a fost atat de zdravan si de neasteptat, incat a fost aruncat si izbit puternic la pamant.
A crezut ca acela este sfarsitul si astepta ca cerbul sa se napusteasca asupra lui cu coarnele sale imense
Numara ingrozit cu ochii inchisi clipele pe care le mai are de trait
I s-a parut o vesnicie
Dar spre uimirea lui atacul nu a mai venit
A deschis ochii si cerbul nicaieri! Disparuse tot atat de neasteptat pe cat aparuse! La cativa metri de el, in locul cerbului era acum un nor argintiu, dintr-o pacla din aceea groasa ce se ridica din paduri in zilele reci
Si din valatuc iesi o mana ce tinea o cruce ce scanteia puternic
N-a stiut sa spuna niciodata daca aparitia aceea a fost doar vis sau chiar s-a intamplat. Se trezise in pat unde fusese adus de servitorii de la castel, care ingrijorati ca stapanul nu se intoarce plecasera sa-l caute
L-au gasit jos langa carare, iar calul sau zacea ceva mai incolo, ranit de moarte.
L-a obsedat multa vreme intamplarea aceea si mai ales aparitia crucii din nor
Si-a explicat ca era un semn divin, ca Sfantul Andrei, protectorul Scotiei i-a aparut si l-a ajutat chiar in momentul in care era gata sa moara. Si ca recunostiinta, s-a gandit sa construiasca o abatie exact pe locul in care acesta i-a intins crucea
Asa ca s-a inceput constructia, iar cand aceasta a fost terminata, in 1128, i s-a asezat deasupra o cruce ca cea din vis. Simbolul crestinatatii a ramas acolo pana in 1346 cand abatia a cazut in mainile englezilor.
Abatia si-a luat numele de Holyrood (holy = sfant, rood = crucifix) de la intamplarea care a facut sa fie construita. Iar coarnele de cerb si crucea au ramas simbolurile zonei castelului construit intre 1671-1678 si care a luat numele abatiei.
La Holyrood Abbey au avut loc incoronarile lui James II, a Margaretei Tudor, a Mariei Guise, Anei de Danemarca si a lui Charles I. A fost initial manastire pentru calugarii augustini, apoi o vreme buna biserica parohiala regala, pana cand a ajuns sa se subrezeasca. Acoperisul din piatra, se pare prost facut, a cazut in timpul unei furtuni puternice din 1768. Ca orice cladire fara acoperis, abatia a intrat intr-un proces de ruina
S-a incercat in doua randuri reconstruirea ieri, dar de amandoua dati propunerile au fost respinse
Odata in 1835, cand un arhitect, James Gillespie Graham ar fi dorit sa includa abatia intr-un loc care se dorea a fi centrul Bisericii Scotiei si a doua oara cand s-a propus ca lacasul sa devina capela cavalerilor Thistle. Acest ordin cavaleresc a fost fondat in 1687 de regele James VII al Scotiei. De fapt mai bine zis reinviat, pt ca a exista un ordin mai vechi dar care se pierduse in timp. James a dorit crearea unui cerc de elita, in care au intrat initial 16 cavaleri si doamne (lady). Pe langa acestia mai erau niste
extra membrii, rude si apropiati ai familiei regale.
Daca ajungeti deci la Holyrood, nu uitati sa va uitati dupa coarnele de cerb si cruce
si aminti-va de povestea mea
Asa arata acum abatia Holyrood:
Castelul Holyrood:
Semnul despre care v-am vorbit, coarnele si crucea. De pe una dintre bisericile aflate in apropierea castelului.