Am trimis un mail de unde mai puteti descarca poze. Ii rog pe cei ce au fotografiat (si erau multi cu obiectul muncii) sa trimita si ei poze.
ps: dna Adela, daca se poate pozele din oras, eu am fost mai lenes si nu am mai apucat sa il iau la pas, danke
Nu sunt , in general, o ”forumistă”. Nici o specialistă în fotografie.
Nici nu am apucat să iau orașul la pas, deoarece, din cauza căldurii, am preferat plaja, cu atât mai mult cu cât orele adecvate pentru fotografiere nu sunt cele cu mult soare și asta se vede din contrastul mare între umbre și lumini.
Am să postez câteva fotografii din Sulina în care se vede, din păcate, aspectul întristător al acestui loc care ar trebui să fie, după mine, o perlă turistică.
Și dacă m-am apucat de scris, aș spune câteva cuvinte despre sejurul nostru și despre ceea ce am văzut. Puțin cam târziu, dar...
Cred că, de comun acord cu ceilalți, locația, pensiunea Delta Miraj a fost de apreciat pentru curățenie, sevire, masă, amabilitatea personalului. Departe de plajă, e adevărat, dar cu avantajul pontonului la Dunăre pe care eu l-aș fi luat acasă. Și Dunărea, dacă se putea...
Foarte agreabile și plimbările prin Deltă, pe canale. O întoarcere la natură, în forma ei cea mai pură și nepervertită de prezența umană e, până la urmă, o întoarcere la esență și la origini.
Grupul- destins, așa cum e normal să fie oameni care nu au în acel moment povara obligațiilor personale și profesionale și care ”conviețuiesc” pentru scurt timp doar pentru propria plăcere.
Eu am fost în acest sejur, în mod special pentru Sulina pe care , așa cum am spus câtorva din grup am mai vizitat-o în copilărie și studenție, cu mulți ani în urmă. Și a fost un loc de care m-am îndrăgostit și unde am visat să revin și nu exagerez cu nimic. Poate că e greu de crezut după cum arată acum, așa cum e greu de crezut, privind o bătrână doamnă că,vreodată, cineva a putut să facă o pasiune pentru ea.
Am realizat însă că atunci am vazut o Sulină cronologic mai aproape de epoca ei fastă de cât cea de acum. Parfumul unui orășel cosmopolit era mult mai pregnant.
Din păcate, în cazul acesta cred că mai mult rău a făcut nu timpul ci indiferența, lipsa de interes, lăcomia, interesele obscure ale unora și altora așa cum se întâmplă în multe locuri din România. Sărăcia oamenilor într-un loc bogat e cu atât mai întristătoare.
Asta nu răpește însă orășelului atuurile de necontestat-răsăritul și apusul soarelui , în egală măsură sunt spectaculoase, farmecul unor clădiri și al falezei, șansa de intra pe canale în intimitatea păsărilor și a unor animale puțin familiare orșeanului care petrece mult timp la birou.
De aceea, maă bucur că am fost acolo și m-aș întoarce oricând.
Atașez și două linkuri către două filmulețe de pe you tube: unul cu regele Carol al II-lea inaugurând un canal la Sulina și se poate vedea bine diferența dintre statutul localității atunci și acum și o emisiune depre Sulina de azi. Cred că merită văzute.
Tuturor, numai bine!