Autor Subiect: ”Ochii văd doar ce mintea e dispusă să accepte”  (Citit de 2149 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13224
”Ochii văd doar ce mintea e dispusă să accepte”
« : Sâmbătă, 10 Octombrie 2015, 08:23 »
”Ochii văd doar ce mintea e dispusă să accepte”
articolul lui Wonderland

Oare ce-o fi fost în capul meu când m-am apucat să fac promisiuni, pe un topic de pe forum, că... ” daca gasesc ragaz poate dezvolt ideea intr-un articol”?
Acu stau, mă uit la ideea de la care plecasem și nu îmi amintesc ci zvâc de subiect mi s-a părut mie că îmi înflorește în imaginație. O fi canicula de vină, că tot așa pățesc de când cu căldura asta - îmi fug ideile de nici eu nu mai știu ce e în mintea mea.

Ia să vedem ce-am zis: ”Nu poți face pentru celălalt mai mult decât este dispus el să facă pentru sine” :)
Așa, și…mai departe? N-am putea să-l considerăm un aforism?. Că, acum îmi vin mai mult idei legate de capacitatea și dorința oamenilor de schimbare sau ne-schimbare.

Dar, ia să respir și să le iau pe rând. Fără pretenția că v-aș putea împărtăși nu știu ce axiomă existențială ci doar așa ca să mai propun un nou subiect de dezbatere pe forum. Nu de alta, dar parcă  a trecut ceva timp decât parcă nu se mai discută decât strict de excursii. Firesc, într-un fel dat fiind ca e plin sezon, fluxul de singles-călători e mare…

Ne trezim câteodată, fiecare dintre noi măcar o dată în viață în mirajul salvatorilor. Vrem să fim de folos, să le oferim celorlalți un ajutor pe care nu l-au cerut sau pe care nu și l-au dorit , ori pe care poate nu se simt pregătiți să-l primească.

Fiecare dintre noi a trăit, cred, măcar o dată în viață sentimentul de dezamăgire că a încercat să facă bine și cel în cauză nu a apreciat și, în cele din urmă pare că ajutorul tău fie că a fost ignorat, minimalizat,fie chiar e perceput ca pe ceva ce i-a făcut rău. Poată că ți-a urmat sfatul sau ți-a primit ajutorul doar din dorința de a nu te supăra dezamăgi.

E un fel de ”binele cu forța nu se poate”. Când e vorba de adulți nu prea avem ce face decât să credem în dorința lor de a învăța, de a se modela, de se …ajuta singuri în cele din urmă.
Să oferim ajutor dacă ni se cere și dacă noi putem să îl oferim. În rest…cum se spune, fiecare e responsabil pentru propria evoluție.

Cel mai bun sfat mi se pare a fi să nu dai sfaturi… De multe ori cel care îți cere un sfat a luat déjŕ o decizie, ceea ce îi spui tu e doar un argument în plus pentru ceea ce a hotărât déjŕ. Sau poate că adună cât mai multe păreri din care să-și contureze o opinie. 
Ideal e să-l ajuți pe celălalt să-și găsească singur propriu sfat sau propriul mod de a se ajuta.

Cel mai bun ajutor e cel care care ți se cere – pentru că înseamnă că persoana în cauză e așezată cumva pe calea unei schimbări și e dispusă să primească ceea ce tu îi poți oferi.
Poți să-ți spui părerea ta, dar fără așteptarea că celălalt o va urma. Poți să oferi orice ajutor dorești tu, dar fără așteptarea că celălalt va fi recunoscător.
Dacă totuși ne hazardăm să credem că  noi știm ce e mai bine pentru celălalt, măcar să o facem…dezinteresat și fără așteptarea altei recompense decât satisfacția personală….care nu cere validare sau feedback. De fapt ce bine e ăla în care aștepți o răsplată, nu-I așa?

Hmmm, par cam egoistă? Poate că da. Ori, poate doar am învățat, pe propria piele, cum spuneam , că oamenii au propriile lor nevoi și propriile lor mecanisme de a se raporta la lume. Experiența personală, educația, capacitatea de a se adapta și mai ales disponibilitatea interioară de a învăța noi atitudini sunt cele care ne ghidează.  Nu există rețete
Tot ce vine din afara noastră le tratăm ca pe  recomandări, informații pe care le prelucrăm în felul nostru și le adoptăm tot în felul nostru individual.  Suntem specialiști în …filtrare și blocare a ceea ce nu înțelegem, nu dorim ori nu putem să integrăm în mintea sau comportamentul nostru. Și, la urma urmei suntem atât de diferiți încât nu există rețete general valabile.

Nu știu cine a spus-o, dar cred că așa e: ”Ochii văd doar ceea ce mintea e dispusă să accepte.”  Despre ce acceptă mintea noastră vă las pe voi să dezbateți.

Ouppps, mi se pare mie sau m-am apucat de dat sfaturi?! Mai bine vă las să povestiți despre propriile voastre opinii sau experiențe!

O vară răcoroasă vă doresc!