Autor Subiect: Gandurile unei maratoniste  (Citit de 3329 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13224
Gandurile unei maratoniste
« : Marți, 02 Februarie 2016, 11:23 »
Nu pot sa ma laud cu cea mai buna perioada din viata mea. Anumite lucruri si intamplari mi-au schimbat intr-un fel gandurile, facandu-ma sa ma indepartez de zona de exuberanta poate un pic prea juvenila, de acea bucurie continuua in care eram invatat sa traiesc....De satisfactii neconditionate, de reusite, de tot ce ma motiva si ma tinea treaz... Dar nu ma plang, ma consider in continuare implinit, un norocos, multumit de ceea ce mi s-a intamplat si mi se intampla in viata. Am devenit insa mai neincrezator si cred, ceva mai sensibil...

Azi am citit ceva care mi-a inviorat ziua, mi-a dat o stare de bine.... Am fost atat de impresionat, incat m-am gandit ca ar fi pacat ca asa ceva sa ramana intr-un sertar, sau intr-un fisier uitat din calculator. Am tinut mult sa vedeti si voi.

Privim de multe ori la cei care alearga in parcuri, pe marginea soselei, pe faleze si nu le intelegem bucuria, efortul...Ce-i motiveaza, ce-i fac sa consume ore intregi in alergare zilnica...

Am cunoscut multi oameni care fac sport, dar din pacate majoritatea o fac incrancenat, pentru competitie sau pt a-si demonstra ceva, pt performanta, pt palmares...Parerea mea este ca sportul trebuie sa fie o placere, in nici un caz un modus vivendi, sau o ambitie extrema. Trebuie sa te bucuri de impliniri, dar acestea sa fie in limitele rezistentei si a corpului tau. De fiecare data cand vad un sportiv razand stiu ca ii place ce face, ca are bucuria jocului. Ca nu priveste totul ca pe un concurs nebun....L-am vazut pe Pele, pe Maradona, pe multi sportivi mari plutind pe teren, pe pista...Cu siguranta ca ceea ce performau ei si parea o simpla joaca avea in spate multe ore de antrenament, multe privatiuni, dar se vedea si multa placere, erau multe momentele in care efectiv radeau....Stiu si am vazut aceiasi bucurie si pe chipul celei care a scris jurnalul unor zile de maraton. Si  stiu ca face totul dintr-o placere si o bucurie relaxata, nu in incercarea de a demonstra ceva.

Am cerut permisiunea de a posta jurnalul ei aici pe forum, nu am lasat insa numele si anumite amanunte de identificare. Si bineinteles nici pozele....Pe mine m-a incantat ceea ce am citit...Sper sa va placa in aceiasi masura si voua.

Maratonul Atena 2014

Este sambata dimineata, 8 noiembrie 2014, ziua de Sf Mihai si Gavril. M-am trezit la 6:30, in loc de  5:30, ora la care ma trezesc de obicei, in timpul saptamanii. Sunt entuziasta si emotionata. Extrem de emotionata.  Zbor cu o companie  greceasca, cu stewardeze frumoase, cu uniforme impecabile, cu parul prins in cocuri si frumos machiate. Chiar imi place de toate cele trei stewardezele. Desi este dimineata, sunt impecabile. Apoi ne-au servit cu un mic dejun sanatos.  L-am savurat cu mare placere, in general mancarea din avioane mi se pare anosta.
Ajung la Atena. Ma asteapta D o foarte buna si veche prietena. Desi au trecut 16 ani, D este neschimbata. Este la fel de frumoasa, calda, vesela. De la aeroport am luat cardul care imi da dreptul sa calatoresc gratuit prin Atena. Grecii ne-au oferit transportul si accesul la muzee gratuit, prin participarea la maraton.
Este un aer cald si placut, desi este o zi ploioasa. D m-a dus la satul olimpic (unde a fost olimpiada in 2004), pentru a ridica kit-ul de participare. Agitatie, bucurie, m-am intalnit cu cativa romani, am probat incaltaminte, am degustat diferse sucuri de hidratare si batoane cu diverse arome, mi-am cumparat o pereche de pantaloni de alergare de iarna, am asistat la diverse demonstratii, am facut fotografii. Se statea foarte putin la cozi, desi era multa lume. Atmosfera era frumoasa iar eu aveam fluturi in stomac de emotie. Eram bucuroasa ca am venit, dar in acelasi timp ma framantam daca m-am supraapreciat cumva.
 
Am plecat cu D  sa sarbatorim revederea  si am mancat la o taverna, la munte. D sta intr-un cartier limitrof al Atenei, intr-o zona intre deal si munte. Se vede asa frumos orasul de pe veranda ei. La taverna  am savurat calamari la gratar cu salata de rucola si branza de capra. D mananca sanatos. Pot recunoaste ca este neobisnuit pentru greci. Mi-a pregatit si paine framantata de ea. Delicioasa. Am povestit, am ras. Mi-era asa pofta de calamari. A fost foarte gustos.

D locuieste intr-un apartament foarte frumos, cu aer de vacanta. Mie mi-a dat camera care a fost a fiicei ei, acum studenta in ultimul an, intr-o insula. M-am simtit ca Alice in tara minunilor. Totul era mic si dragalas. Am mancat cu D o prajitura pregatita de ea si am povestit. Aveam multe sa ne spunem. Ea vorbeste romaneste. A facut facultatea in Romania, la Ploiesti, acum vreo treizeci de ani. Usor usor isi aminteste cuvintele. Vorbeste foarte bine si fara accentul grecesc. S-a intunecat si se vede asa frumos orasul. Imi este tare drag orasul acesta. Viata a facut sa ajung sa locuiesc la Atena o scurta perioada de timp. Cred ca in alta viata am mai locuit la Atena. Am avut acest sentiment cand alergam, a doua zi. Am realizat ca iubesc acest pamant. Poate chiar am mai alergat la un maraton in Grecia, in alta viata.

Ne-am intalnit cu M, o prietena de-a D, nascuta din parinti greci, la Braila, refugiati, care a locuit in Romania, pana la terminarea facultatii la Oradea. Vorbea foarte bine romaneste si venea deseori in Romania la prieteni. Am povestit toate trei la un ceai. Afara ploua torential. D isi facea griji pentru mine, pentru a doua zi. Eu stiam cumva ca totul va fi bine si vremea va fi frumoasa.

Seara inainte de culcare m-am rasfatat cu cosmeticele produse de sotul D. El locuieste cu un etaj mai jos si are un hobby: producerea de sapunuri si creme. Are o incapere unde isi petrece mult timp si ies din mainile lui produse bio.

Am dormit in patul lui Alice, cu o patura electrica, incalzita, sub cearceaf. Am dormit asa de bine, doar ca a fost cam scurt somnul.

Ziua maratonului, 9 noiembrie 2014
M-am trezit la 4:00 dimineata cu bucurie si emotii. Am plecat cu D cu masina, la ora 5:00, dupa un mic dejun cu paine facuta de Dimitra si miere adusa dintr-o insula. Aveam echipamentul de alergare, pregatit de seara. Stiu ca de emotii, dimineata imi prind numarul de concurs cu greu si stramb. Astfel am luat decizia sa-l prind seara. Am invatat din experientele anterioare.

D m-a dus la metrou. Se vedea asa frumos orasul de pe coline… In metrou am stat langa o americanca, care alergase si la Bucuresti in mai si a fost impresionata de Palatul Parlamentului. Ce mica este lumea.  Sunt la Sintagma, punctul de intalnire pentru a pleca cu autocarele catre start, localitatea Marathon.  Totul era in ceata, ca in vis. Foarte bine organizat, pot spune ca am fost extrem de placut surprinsa.
 
 In autocar am stat langa o japoneza, emotionata si ea. Am ascultat instructiunile si apoi am dormit putin. Autocarele mergeau in coloana si cu o viteza moderata. Ce bine am dormit.:)
Am ajuns la stadion, la punctul de start. Multa lume, vesela, care cobora din autocare.  Ce energie frumoasa! M-am intalnit cu M, prietena mea de la alergare.  Am ras, am impartasit impresii, am povestit cu alti romani. Ne-am pozat. Ce muzica era… A fost  prima data cand am vazut atat de multe toalete chimice.
 
Am mers fiecare la blocul lui de start. Era cate un start pentru fiecare bloc, cu discursul primarului Atenei, cu pistolul, cu muzica. Era asa liniste inainte, apoi toti ne uram succes, fara sa ne cunoastem. Si muzica. Mi-au dat lacrimile pentru ca era emotionant.

Pe traseu erau femei cu ramuri de maslini, care ne multumeau ca am venit. Pe marginea drumului erau maslini si portocali cu portocale in ei. In sate si localitati, toata lumea iesise sa ne aplaude si incurajeze, era muzica greceasca si ei dansau. Era asa de frumos. Foarte cald, vreo 25 grade. Mi-era cald in tricou si cei de pe margine erau in cizme si geci cu pulovere.

Erau puncte de hidratare din 2 in 2 km si puncte de prim ajutor la fiecare jumatate de km. Pentru prima data am vazut totul atat de bine organizat. Este drept ca am vazut multi accidentati.
Traseul a fost mai usor decat ma asteptam si ma speriasera diferite persoane. Se urcau 20 km, fiind o zona de deal, adica am tot urcat si coborat dealuri. In timp ce alergam am dialogat cu mine, m-am gandit la ce am vrut eu. Am realizat ca eu iubesc pamantul grecesc. Cerul era albastru si mirosea asa de frumos… a proaspat si se auzeau greierii. Am alergat portiuni de drum, cu diverse persoane alaturi, din tari diferite. Foarte multe natii. Era ca in viata cum parcurgi o bucata de drum cu cate cineva.
Desi eram obosita fizic eram atat de fericita.

Acum 16 ani participam la un altfel de eveniment in acelasi loc, in cartierul Halandri. Atunci nu puteam ajunge la biserica deoarece nu ne era permis sa traversam un bulevard, datorita alergatorilor la maraton. Acum am alergat eu pe acel bulevard. Cum ne duce viata in acelasi punct si in ipostaze diferite. Atunci eram emotionata si acum sunt emotionata. Dar atat de diferit.

La km 40 mintea imi spunea sa mai si merg putin. Am inceput sa merg si ma mustra constiinta pentru ca aveam senzatia ca trisez. Dupa maraton am citit un articol, trimis de I, ca maratonul initial a fost de 2 km. Ulterior s-au adaugat inca 2 km. Acum ma gandesc ca poate am mai alergat acest maraton de 40 km, deoarece corpul si mintea mea se comportau ca si cum era finish-ul. Recunosc ca am alergat un km, alergat cu viteza melcului. Aveam vid in creier.

La km 41 am prins aripi si am inceput sa alerg din ce in ce mai repede. Nu stiu de unde a venit toata acea energie. Sunt sigura ca au contribui si persoanele de pe margine care ne incurajau.
 
Am ajuns pe stadionul olimpic, recunosc ca am terminat cursa cu ochii in lacrimi. Stadionul  vuia, muzica, emotia ca vezi poarta de finish toate m-au facut sa traiesc niste stari de fericire pe care nu le pot descrie. Cuvintele sunt prea sarace.
 
Dupa finish, ne-am imbratisat si felicitat toti cei care am terminat cam in acelasi timp.
De un singur lucru mi-a parut rau, ca nu am avut steagul Romaniei, sa-l flutur pe stadion la finish.




Offline wonderland

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 4883
Re: Gandurile unei maratoniste
« Răspuns #1 : Duminică, 30 Octombrie 2016, 20:31 »
Sunt mai multe maratoniste prin SC, am impresia. :thumbup:

La ele m-am gandit cand am citit articolul, de aceea am adus aici linkul:
http://www.europafm.ro/la-90-de-ani-elena-pagu-a-castigat-medalia-de-aur-la-5-000-de-metri-la-o-competitie-din-australia/

 :yeah: :faint:
Ingrijorarea nu alunga amaraciunea zilei de maine, dar rapeste bucuria zilei de azi. Zig Ziglar.

Offline Ancutza

  • Jr. Member
  • **
  • Mesaje postate: 77
Re: Gandurile unei maratoniste
« Răspuns #2 : Duminică, 13 Noiembrie 2016, 08:45 »
Te impresioneaza scrierea. Poate asa ar trebui sa ne vedem viata, ca sa o traim cu adevarat. Ca o alergare de maraton.