Citindu-mi impresiile, stiu ca multi o sa gandeasca: Gigi este entuziasmat de orice vede nou, amplifica frumusetea locurilor, dand o tusa de culoare si impodobind cu povesti ceea ce a vazut...Nu poate fi chiar asa cum scrie...
Pe de o parte este adevarat, perceptiile mele sunt mai vii decat a multor persoane, ori asta implica o anume stare emotionala. Bucuria de vedea si intelege un lucru, de a descoperi ceva inedit, de a ma desfata cu minunatiile naturii, imi creeaza o stare care pe de o parte imi motiveaza efortul de a calatori, de a umbla sute si sute de km pe jos, de a citi tone de informatii, iar pe de alta de a crea reflexii - pentru unii amplificate - a celor vazute...
M-am trezit de multe ori, in mijlocul unui grup de persoane, entuziasmat pana la frenezie de ceea ce parcurgeam, in timp ce altii se uitau ca la un lucru normal...Locuri care mie mi se par fantastice, pot parea altora normale, obisnuite...
Deci nu exagerez cu nimic cand va povestesc cate ceva, ci doar trec lucrurile prin filtrul meu subiectiv...Ceea ce vreau sa va spun insa este ca eu scriu ceea ce simt cu adevarat, neinfluentat, nemotivat de altceva decat de placerea de a transmite si de a impartasi...
La 6.00 dimineata am sosit din Sicilia, la 10.00 eram deja cu pozele deschise sa revad momente din excursie...Nu mai aveam rabdare sa stau in pat...desi stiam ca am nevoie de odihna, dupa ce am calatorit si condus toata noaptea si dupa un full-circuit de 2.500 km. In care am fost pe langa insotitor de grup si sofer...Tentatia de revedea locurile era prea mare sa lenevesc la orizontala...
O sa postez si fotografii, o sa dau si explicatii, dar in primul rand tin sa scriu cateva impresii despre Sicilia. Un taram binecuvantat cu soare, cu mare, cu cel mai bogat pamant...
Ce credeam eu despre Sicilia, despre oamenii de acolo, despre orase, asezari, peisaje s-a dovedit aproape cu totul gresit...Daca asimilam Sicilia cu Mafia, cu pamanturi arse de soare, cu orase paraginite, cu strazi inguste si case insalubre, cu oameni galagiosi, cand am ajuns acolo mi-am dat seama cat de mult am gresit in perceptie...
Taormina este o statiune fabuloasa (se pregatea ca peste cateva zile sa primeasca vizita celor mai importanti sapte ai lumii, in cadrul summitului G7...Ce privelisti, ce rafinament al magazinelor, ce mancare gustoasa...Ce linistit, ce placut pentru plimbare! O arhitectura intr-o armonie perfecta cu peisajul, parcuri superbe, oameni blanzi, calzi si linistiti...De Isola Bella nu vorbesc pentru ca nu gasesc cuvinte care sa povesteasca asa cum ar trebui iesirea noastra cu barca in jurul ei si la Grotta Azzuro...Cu tarantela, vin de migdale, soare si peisaje incredibile...
Siracuza este un vis...M-am plimbat pe stradutele insulei Oggia vrajit...M-am bucurat de fiecare straduta, casa, balcon...Si ce bine am mancat acolo...Apoi canalele, cu barcute colorate, pline de turisti veseli si extaziati de ceea ce vedeau...
Catania? Credeam inainte de a o parcurge ca e un fel de Pantelimon, sau Ferentari asa cum era pe vremuri...Ma asteptam la o populatie tuciurie, pregatita sa dea asalt la portofele...Asimilam acest oras cu Cartierul spaniol din Napoli, asa cum era acum cativa ani...Dar cand am ajuns acolo - wow, am gasit un oras curat, cu cladiri inalte exceptional armonizate intre ele, strazi largi, mult verde...Lume linistita, preocupata de total altceva decat sa te buzunareasca, sa te asalteze cu mana intinsa. Bine imbracati, amabili, gata sa te ajute...Un oras cu magazine de firma, restaurante chic, piete intinse...
Cefalu' a fost bucuria unei seri...Nu va pot descrie sentimentul pe care l-am avut cand am ajuns sus, in piata de sub Rocca...Am urcat in fuga treptele din fata catedralei sa pot savura privelistea...Apoi plaja, faleza, stradutele...Minunat!
Insulele Eoline? Lipari cu stradute si panorame, Vulcano - peisaje impresionate...Valea Templelor? O intoarcere cu 2500 de ani in urma, peisaje ce-ti taie respiratia...Vila Romana Casale? O bijuterie! Cele mai frumoase mozaicuri pe care le-am vazut vreodata! Etna? - impresionat! Catedrala Montreale? Trebuie sa o vedeti sa va dati seama de ce spun ca este una dintre cele mia frumoase din lume!
Livezi nesfarsite de migdali, gradini cu portocali, cu piersici...Lanuri de grau, paduri de toate felurile...Stanci razlete, cratere de vulcan, faleze dramatice, marea turcoaz...
Am lasat la urma doua locuri. Unul care m-a impresionat grozav de tare: Scala dei Turchi, o stanca alba ce coboara in trepte in mare si altul pe care trebuie sa-l revad in alt fel pentru a-i da o nota corecta: Palermo. Acolo am ajuns intr-o zi cu o vreme ciudata, pe care sincer, desi am calatorit mult nu am mai intalnit-o vreodata. Era un fel de ceata de nisip foarte foarte fin, ceva de genul de scirrocco, vantul venit din Sahara. In oras nu se simtea "adierea", dar impresia era a unuia fantomatic...Din care rasareau ca intr-u mozaic cladiri superbe, strazi inguste si murdare, parcuri, piete pline de negri...Am parcurs orasul in fuga, cocotati intr-un autocar panoramic, era prea cald si prea mult sa strabatem la picior orasul...Si nu l-am inteles deloc...Am sa revin si atunci cu siguranta o sa-l cunosc mai bine...
Am atat de multe lucruri de povestit, de aratat, vroiam insa sa va spun ca totul a depasit de zeci de ori asteptarile mele...Am ajuns acasa indragostit de Sicilia...
