Alice ai fost la prima experienta cu noi, ma bucur mult ca ti-a placut si ca ai STIUT sa vezi Marocul asa cum intradevar este el: un taram plin de culoare, de arome, scaldat in soare, invigorat de apele Mediteranei, de Atlantic...Un loc viu...O alta civilizatie insa, alte repere, alt mod de a trai. Eu am incercat sa vi-l arat cat mai real, sa vedeti partea traditionala, nu cea invelita in staniolul comercialului. V-am plimbat in locuri in care in care se poate vedea adevarata fata a Marocului, in care sunt sesizabile contrastele...Am tinut mult, cu tot efortul pe care am fost constient ca trebuie sa-l fac si cu tot riscul ca unii pun buza ca nu vad ceea ce isi doresc (am sa ma intorc la acest subiect) - sa fiti pe scena, in mijlocul actorilor, sa nu stati doar in sala. De acolo se simte totul...
Am avut din nou mare noroc cu Mohamad, pentru ca ma intelege ce vreau, ce imi doresc pentru grup. A stiut sa aleaga din nou cateva lucruri care apropie turistul extrem de mult - dar in zona de confort si de siguranta - de viata adevarata a marocanilor. Daca ati stii si ati putea cantari cat de mult se deosebeste ceea ce face el de felul in care organizeaza alti ghizi vizitele...Si stiu, cat de mult risca...Il simt de multe ori ca are emotii pt ca nu intuieste, nu stie reactiile grupului, este firesc sa fim imprevizibili pentru el... L-am vazut si multumit si entuziast si mahnit si descumpanit...A trecut si el, la fel ca mine prin diferite stari, de altfel normale la oameni pasionati, semanam intrucatva, suntem persoane care ne (de)motivam din perceptia reactiilor. Nu stiu cat ati ajuns sa-l cunoasteti, cat de mult ati reusit sa treceti peste prag, dar credeti-ma ca desi nu stie ce vorbim, il intuieste atat de mult si de exact pe fiecare...Stie exact de unde vine motivatia, de unde pot aparea problemele, de unde se poate alimenta emotional, cum trebuie sa se comporte cu fiecare...Se aseaza perfect, cu spatele la cei in care prinde incredere, stiind ca de acolo nu poate veni nimic neplacut...pastrand continuu interactiunea cu cei pe care ii simte altfel...Este unul dintre cei mai fini psihologi nativi pe care i-amintalnit in viata - ma socheaza cat de bine si exact ii percepe pe fiecare...Ca orice om, ca mine, ca voi, are si el partile lui bune, altele mai putin...Tine de situatia lui, de modul in care traieste, de cum isi castiga existenta...Are momente in care uita ca e cu mine si stiu...Il vad apoi ca realizeaza ca am observat - si se rusineaza ca un copil...ce incearca sa dreaga ceva din ce a spart...
Vorbesc de obicei si despre grup, o s-o fac si aici. Mi-a placut, desi la un moment dat, recunosc eram un pic descumpanit, mi se paruse ca erau mai multi cei care nu au inteles ce este si ce poate oferi Marocul, decat cei care citisera, se informasera, nu-si creasera asteptari peste ceea ce aceasta destinatie poate sa ofere. Dar cu cat ne apropiam de final cu atat senzatia aceasta a disparut si cel putin dupa Agadir, cand lumea s-a odihnit, relaxat, a iesit din program, am fost parca cu alt grup! De fapt au existat doua momente importante in excursie: primul a fost cel in care trebuia sa impart grupul intre cele doua riad-uri, la Fes. Si aici recunosc ca am avut ceva emotii, cel putin dupa ce intrabasem de cateva ori "cine vrea sa vina impreuna cu mine la Arabesque?". N-am intors capul, nu am vrut sa creez presiune, nici nu am vrut sa lamuresc pe cineva...doar am asteptat... in ce masura exista incredere in ceea ce spusesem. Am numarat unu, doi, trei, patru! Super! Imi venea sa va pup pe cei care ati "acceptat" sa veniti cu mine...M-am abtinut sa va multumesc asa cum ati fi meritat...stiam insa ca recompensa increderii va veni curand pentru voi...Acum trebuie sa recunosc, pentru mine ar fi fost destul de neplacut ca pozitie de incredere, sa fie nevoie sa tragem la sorti...
Asa ca va spun acum celor opt: va multumesc mult pentru intelegere si incredere!
ca n-am ajuns in acea situatie!
Al doilea moment important a fost Agadir. Am discutat mult cu Mohamad ce facem, las grupul liber sau propun ceva? El mi-a confirmat ceea ce observasem si eu: "Gigi, belive me, a part of the group needs free time!". Sa va explic: free time-ul pentru noi care insotim grupurile este ca time-out-ul pe care il cere antrenorul la baschet sau volei. Adica un timp in care trebuie sa reasezi tu lucrurile sau sa lasi sa se aseze singure...Daca simti grupul sau o parte din el un pic confuz, daca nu mai poti deslusi clar ce vrea si ce asteapta, inseamna ca trebuie sa faci ceva de genul asta...Asa ca a fost total free time, m-am rezumat doar la a recomanda sau a insoti cateva persoane in souk. Atat. A doua zi in autocar era alt grup. Am crezut ca am urcat intr-unul gresit...
Nu a fost totul perfect, sa fim cinstiti, au fost, am vazut si simtit reactiile unor persoane care isi doreau ceva diferit, dar foarte foarte putine...Care sau nu au citit, sau si-au creat alte asteptari, sau sunt obisnuite cu o independenta care nu se potriveste cu ideea de grup. Dar am vazut, ca asa cu inevitabile mici sau mai mari egoisme, in final s-a intamplat ceva bun in grup...asta cu siguranta si datorita doamnelor si domnisoarelor vesele...
Au dat tonus, au imprimat o stare buna care a difuzat incet incet...
Asa ca ma intorc multumit. In primul rand ca totul mi-a iesit exact asa cum imi planificasem, ca nu am avut nici cel mai mic eveniment, ca v-ati intors incarcati de amintiri si...cadouri! Va imbratisez!
Va astept cu toata bucuria pe cei care vreti sa va intoarceti, pt a vedea si desertul!
