Ha, ha, Cornelia bine ca ai spart gheata! Eu aveam planuri mari, sa postez din pozele trimise de Iulian, sa vada toata lumea cum am fost noi pe deasupra norilor. Dar intre timp mi-am adus aminte ca trebuie sa citesc mai intai regulamentul - cred ca trebuie sa am grija sa nu apara persoane in prim plan, poate sunt restrictii si la dimensiunea pozelor.. O sa vad si cu Virgil, sigur o sa avem poze si de la el.
Pana la poze, cateva cuvinte pe scurt, ca trebuie sa stie toata lumea cat de bine ne-am simtit. Deci, inginereste :
Drumul - nu prea se vede din discutiile pe forum, dar grupajul cu masinile a functionat bine. Eu cel putin am avut parte si de pilot cu mana sigura si de copilot atent si de organizator sa ne sincronizeze.
Grupul - deja regula la Sct, oameni faini, fiecare surprinzator in felul lui. Am reintalnit cu mare placere colegi din tura precedenta iar cu unii din colegii noi am constatat ca avem prieteni comuni. In rest, glume, distractie, o mana de ajutor la nevoie, povesti de viata marcante, povesti de viata amuzante.. Singurul regret este ca n-am apucat sa interactionez cu toata lumea, dar sunt hotarata sa recuperez.
Traseul - poteci nemarcate, pe care nu as fi avut cum sa ajung singura sau in grup mic. Nu am intalnit nici un alt grup de turisti pe munte si asta spune multe (am intalnit doar un grup de englezi in prima zi, la baza). In rest, pensiunea era plina, dar turisti pe munte numai noi. Iulian a stiut cum sa dozeze efortul sa fie bine pentru toata lumea. In prima zi a stiut chiar si cum sa ne strecoare printre picaturile de ploaie, sa nu ne atinga
. N-a reusit sa ne scape de noroiul de dupa ploaie dar pentru mine asta a fost sarea si piperul excursiei. Sper ca a avut cineva inspiratia sa prinda in poze bocancii plini de noroi sau bocancii aliniati pe la usi pe holul pensiunii, dupa ce am reusit sa ni-i curatam cat de cat!
Distractia si dansul de seara - aici o sa las pe altii mai cunoscatori sa aprecieze. Eu nu pot decat sa spun ca m-am simtit bine si sa amintesc de Dan, un entertainer innascut. "He-he-he-he!" o sa ramana marca inregistrata legata de Sct! Am avut un dubiu ca Dan ar fi coleg cu noi, m-am gandit ca e coleg cu Iulian si ca rolul lui acolo e sa ne simtim noi bine
Masa - aici nici nu stiu ce sa amintesc mai intai. Miel la gratar in varf de munte - pentru mine, la fel ca si potecile nemarcate, nu e ceva ce-mi pot organiza singura sau in grupul meu de prieteni. Iar tocanita de miel de a doua zi - mai sa nu mai plecam de acolo
. In rest am profitat de pastrav cat am putut, ca acolo e zona lui.
In concluzie, o adevarata relaxare. Iar pentru mine un adevarat medicament. Medicament pentru suflet - ca am fost intre oameni cu care m-am simtit bine, pentru minte - ca am uitat de toate micile tracasari zilnice, si pentru trup - ca e adevarata sanatate drumul prin munti.
Sper sa am cat de curand un semn de la voi. Si sa primesc poze, eu nu fac poze, ca oricum ies mai bine ale voastre
Pe whatsapp vad ca e liniste deplina. Daca ati mutat discutia pe facebook, hmm, eu nu am cont. Si parca nici nu as vrea sa-mi fac, oricat de drag mi-a fost sa fiu intre voi zilele astea..
Eugenia