Multumim mult, Gigi, pentru toata munca nevazuta din spatele vacantei noatre in Andaluzia!
Nici nu mi-as fi imaginat cata bataie de cap si emotii se ascund in spatele unui "banal" bilet de vizitare a unui obiectiv turistic, fie el si fabuloasa Alhambra. Stiam ca lucrurile s-au complicat foarte mult in ultimii ani, dar e ireal unde s-a ajuns...
Eu chiar ma consider norocoasa sa pot vedea toate locurile acelea de poveste. Abia acum vad cat de norocoasa si cat de putin a lipsit sa nu-mi vad implinit visul!
Multumesc mult pentru stradanie!
Recitesc (a nu stiu cata oara), cu aceleasi batai de inima ca in adolescenta, celebrele "Povestiri din Alhambra" ale lui Washington Irving, cartea care a scos Alhambra din praful uitarii de secole si a trezit curiozitatea publicului larg din toata lumea, dorinta oamenilor de a vedea cu ochii lor acele locuri magice, cu iz de povesti prea frumoase ca sa fie adevarate.
Se pare ca masina de PR americana a inceput sa functioneze foarte devreme.
Recomand cu mare drag cartea celor doritori sa arunce o privire in lumea colorata si plina de parfum a Granadei inceputului de secol 19, vazuta prin ochii unui povestitor romantic, indragostit pana peste urechi de acea lume, Andaluzia autentica si ireal de frumoasa.
Nu este un ghid turistic, cu siguranta imaginatia a jucat si ea un rol (dar atat de placut!), e o colectie de impresii nostalgice de calatorie si legende locale dintr-o vreme in care, daca stiai sa asculti, mai regaseai inca in Alhambra ecouri vagi ale pasilor celor care traisera candva in palatele ei fastuoase, iar muntii Andaluziei erau inca plini de cuiburi de banditos, temuti, dar si admirati in secret de toata lumea, cand in calatorie siesta se facea la umbra unui maslin, pana cand vapaia zilei se domolea si puteai pleca mai departe calare, sa descoperi alte si alte locuri ascunse prin Muntii Sierra Nevada. Si cand "nicio femeie care se respecta nu ar fi iesit din casa fara un trandafir rosu ca focul in parul ei negru stralucitor".
Se pare si ca mirajul femeilor latino asupra americanilor a inceput demult.
Evident, e doar o lectura pentru introdus in atmosfera de 1001 de nopti a Alhambrei.
Dar este atat de placut sa regasesti date istorice si informatii reale, asa cum le stim noi azi, in paginile unor povestiri scrise acum aproape 200 de ani, pe vremea cand fabuloasa Alhambra era deja o citadela parasita de sute de ani, un mister in mare parte nedezlegat, inconjurata de legende si povesti una mai spectaculoasa ca alta. Dar Alhambrei i-a stat mereu bine asa, inconjurata de povesti. Misterul e trandafirul ei rosu din par, fara de care nu s-ar lasa in veci vazuta, ca o adevarata andaluziana frumoasa si apriga.
Si, dragilor, peste doar o luna vom putea s-o vedem de aproape cu ochii nostri si sa ne bucuram de frumusetea ei, de rafinamentul si fastul care au facut din ea mirajul irezistibil care este astazi.
Eu una nu mai am rabdare.
Pana atunci insa, va doresc sarbatori frumoase, zile senine si clipe de care sa va amintiti cu bucurie, sa fiti inconjurati de oameni dragi! Paste cu lumina in suflet!
Si visati frumos!
