Marocul in cuvinte:
Marocul a fost o poveste...ma asteptam sa vad multa culoare, condimente, covoare, dune, caldura. Cam la asta se limita perceptia mea despre o tara necunoscuta si prima tara de pe continentul afican pe care urma sa o vad.
Cu ajutorul lui Gigi si a ghidului marocan, Mohamed, poliglot si filozof, citit, dar f simpatic si cald, sub alura lui de om rigit, cap de familie, am inceput sa vedem si sa intelegem ceva din modul de viata si cultura acestui popor indepartat.
In timp ce pe fetestrele autocarului se perindau orasul Casablanca , cu aspect european, cosmopolit, aglomerat, la poalele oceanului Atlantic inspumat, cu minareturi de moschei frumos ornate, apoi campii de pamant rosu, muntii Atlas inzapeziti, Mohamed si Gigi ne destainuiau cate ceva din civilizatia si istoria lor.
In prima piata publica pe care am vizitat-o in Casablanca, unde copii, tatici, femei in haine lungi si batic stau sa se relaxeze in preajma porumbeilor, am luat primul contact cu oamenii locului.
Femeia este f eleganta, dar acoperita, cel mai mult sta in casa, nu se plimba singura, decat in marile orase care sunt cosmopolite. Are meserii care nu o pun in contact cu multa lume.
Mohamed ne explica si despre religia si cultura musulmana
. Marocul este un stat majoritar musulman si prin asta a pastrat si familia traditionala in care barbatul este capul familiei, pe care trebuie sa o sustina financiar si este respectat.
In pietele lor, numite medine, cu stradute inguste si intortochiate, uneori insalubre, viata palpita pana la 11-12 noaptea, oamenii mananca mancare proaspata, gatita pe loc, cumpara, socializeaza. Ii admir pt aceasta viata in comunitate.
In medine te imbie culorile, obiecte frumos ornate cu pietre semipretioase , munti de flori uscate, lemn de santal, parfumuri orientale: ambra, musc, smirna- raiul unui creator de parfumuri, ulei de santal, remedii naturise: cristale de mentol le pui in apa fiarta si iti desfunda nasul pana in sinusuri, ruj si tus de pleoape natural berber, piatra de alaun, ceaiuri, lemn dulce.. si e tot ce am apucat sa aflu. Mi-ar mai trebui un stagiu de vreo luna sa ma documentez despre remedii naturiste. Si cred ca sunt f importante, intr-o tara in care nu exista asigurari medicale.
Si acum, pt ca suntem in targ, nu pot sa trec pe langa hainele lor traditionale caftane si jilabe , tunici (pe care ei chiar le poarta), din materiale de buna calitate, ce tin de soare si de frig, multicolore, brodate, care iti iau ochii. Nu poti sa nu remarci eleganta si sa nu cumperi si tu unul, doua, trei...
Uneori Marocul infioara: uneori ma sperie religia lor musulmana cum ai ei certitudinea ca vor cuceri toata lumea, apoi modul in care femeia isi petrece viata( desi in familie ests respectata si ea gestioneaza banii si toata activitatea in familie). Mie imi creaza o senzatie de nesiguranta negocierea permanenta a pretului produselor. Tot ciudat mi se pare si felul in care esti privita ca femeie. Niciodata indiferent si parca ti-ar propune un pret. Intr-o tara in care religia interzice relatiile sexuale ale femeilor inainte de casatorie si sexul este in bun de negociat.
Dar si fiorul asta face parte din farmecul Marocului.
Marachesul cu cladiri ocru, ca sa nu supere ochiul obosit de lumina puternica, cu arhitectura f frumoasa diferita de la o cladire la alta, dar toate in aceladi stil traditional, inclusiv hotelurile si cladirile nou construite impresioneaza europeanul. Nu are cum sa nu. Rasare din pustiul campiilor cu pamant rosu, cu bulevarde largi, strabatute de siruri de portocali in floare si cu fructe, fantani, parcuri cu palmieri. Hotelul unde am stat a fost de vis, cu piscina, cu vedere spre muntii inzapeziti Atlas, elegant.
Gradinile Majorelle cu plante din toata lumea, bambus, cactusi uriasi, cladirile in albastrul stralucitor, sunt ca un omagiu adus Marracheshului de catre artistii europeni.
Daca nu v-am plictisit, o sa va povestesc si episodul viitor.