Autor Subiect: Ouarzouazate, Kasbach-ul de caramel  (Citit de 5200 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Ouarzouazate, Kasbach-ul de caramel
« : Vineri, 17 Noiembrie 2017, 21:42 »
Ouarzouazate, Kasbach-ul de caramel

Asta a fost prima impresie pe care am avut-o cand am ridicat ochii - ca este o imensa caramea. Modelata precum plastilina si asezata in calea trecatorului. Sa se mire si admire. Nu-mi inchipuiam alt rost la frumusetea aceea sculpturala, poposita de nicaieri, la hotarul Atlasului cu Sahara.

 „Kasbach-ul filmului” – o oaza rasarita din piatra si nisip, scaldata in soarele african. O poarta spre desert acolo unde se intalnesc vaile Draa si Dadčs, a carui ape au invins Atlasul Inalt si Ziz, aducand viata palmierilor lui Tafilalet inainte de a-si pierde nisipul in Taouz.

Oaza asta a fost sute de ani, locul unde soseau caravanele cu camile, incarcate cu marfuri din Niger. Cincizeci de zile strabateau touaregii din Mali oceanul ostil de nisip. Este greu sa intelegem cum arata imaginea unei caravane de camile trans-sahariene. Inchipuiti-va doar ca cele mai mici aveau o mie, dar existau si unele in care se adunau dousprezecemii de camile (de fapt "camiloi", pentru ca doar masculii rezista in desert, femele raman "acasa" sa vada de pui sau sa "doneze" lapte). Supravietuirea unei caravane se baza in primul rand pe cat de bine stiau berberii ce o insoteau si o aparau, sa se orienteze pe intinderea arida.

Pentru mine este inexplicabil cum reuseau sa gaseasca „poteca”, cum stiau locurile de alimentare cu apa. Caravana trecea uneori pe la doua zile distanta de o oaza si erau trimisi „alergatori” care umpleau burdufele cu apa, revenind in caravana doar dupa patru zile... Am avut experienta a doar doua ore de calarit camila printre dune. Si am incercat atunci, la dus, sa marchez vizual locurile prin care am trecut. Si sa-mi exersez si verific a doua zi, la intoarcere, memoria vizuala. Si va spun, ca desi ma pot lauda cu o fotografiere aproape perfecta a locurilor prin care trec, acolo nu mi-am reamintit nimic. Nici nu avem cum, mi-a spus berberul, dunele isi schimba permanent forma datorita vantului saharian. Deci nu exista repere acolo, ci doar instinct. Cum s-a dezvoltata acesta in doar cateva mii de ani, pentru mine este o mare enigma.

Prin 1920 „prietenii mei francezi” au construit o garnizoana aici pentru a supraveghea comertul. Era locul ideal de a lua „caimacul”. La care natia asta s-a priceput mereu al naibii de bine!

Mai tarziu Ouarzazate a fost descoperit de americani. Au realizat  ei, ca peisajele respirau o atmosfera autentica, un fundal perfect pentru film. S-au turnat aici Lawrence of Arabia (1962), The Living Daylights (1987), The Last Temptation of Christ (1988), Mumia (1999), Gladiatorul (2000), Kingdom of Heaven (2005), Kundun (1997), Legionnaire (1998), Hanna (2011), The Hills Have Eyes (2006) si Game of Thrones.

Apoi au dat de el maratonistii, care au inventat cursa infernala de sapte zile prin desert: celebrul Marathon des Sables. Sportivii sosesc in Ouarzazate in martie sau aprilie, in functie de an, si doar atunci li se spune traseul. Iau oamenii astia de fier ce pot duce cu ei, iar apa o primesc de-a lungul drumului. Ziua este caniculara, soarele desertului dogoreste, iar seriile sunt reci, reci...Am simtit-o pe pielea mea, asa ca stiu bine...

Ouarzazate este un creuzet de rase, care s-au asezat sau au fost adusi. Cum s-a intamplat pe vremea lui Caid Hammadi El Glaoui, care a adunat acolo cateva din triburile din Douar. Am vazut acolo berberii negrii, cei ce populau o data exclusiv zona de sub Atlas.

Ce m-a incantat cel mai mult au fost minunatele kasbach-uri, mici cetati din lut si lemn, ce uimesc prin frumusetea lor: Taourirt, Tifoultout si in special Ait Ben Haddou, care se afla la 30 de kilometri de orasul Ouarzazate. Este o poveste modelata in lut. Nicaieri in lume nu am vazut ceva asemanator. Acolo s-a filmat "Lawrence of Arabia", "The Sheltering Sky", "Rules of Engagements" si pelicula care a luat in 2000 Premiul Academiei de Film: "Gladiatorul". Arena mai poate fi vazuta...

Nu departe de Ouarzazate sunt Cheile Todgha ?i Dades, imense sculpturi in stanca, modelate si colorate ireal de frumos. Apoi mai la sud este cea mai mare oaza de palmieri din lume. Am avut sansa si bucuria sa dorm acolo, inconjurat de palmieri, intr-un sat construit de un celebru fotograf spaniol.

Nu este nimic neobisnuit daca plimbandu-te pe stradutele din Ouarzazate sa dai de  Julia Roberts, Samuel L. Jackson, Jean-Claude VanDamne, Jackie Chan, Brad Pitt, Jean Paul Belmondo si alti, alti mari actori. Au descoperit si ei locul, filmand acolo. Si s-au indragostit iremediabil... Multi dintre acesti artisti au propriile case in Ouarzazate, in cartierul Golfului Royal din Ouarzazate.

Au „serviciul” aproape, sunt doua mega-studiouri de film:, dintre care cel mai mare este Atlas Corporation Studios, care pe langa platouri, masinarii are si o fabrica de imbracaminte pentru cinematografie si una de decoruri. 

Astept cu nerbdare sa ma intorc la „perla caramelizata” a desertului. Sa gust din nou cu pofta din atmosfera aceea de tabara selenara. Sa ma bucur de bogatia de culori de pe covoarele berbere, de ceaiul aromat cu flori de portocal si banan. Da, mi-e tare dor de Marocul saharian...

Dar nu mai este mult pana in aprilie...timpul zboara si o sa fiu vrajit din nou...