Si noi iti multumim Daniela!
Iar excursia este mai degraba una din "Povestile Danielei" traita pa viu. Aseara, cand ne-am oprit la Petromul de la Giurgiu, ma gandeam ca doar cu o zi inainte, dimineata, eram pe sensul de intrare in Bulgaria si totusi mi se parea asa departe in timp.
Dupa ce am trecut Podul Prieteniei peste Dunare in Bulgaria am fost verificati la acte de vamesii nostrii cei bulgari fiind prezenti in numar mic (unu), probabil o fi fost vreo sarbatoare sau greva... Dupa vama am luat vignieta si am schimbat bani (lei)... mai multi decat am reusit sa cheltuiesc...
Am plecat mai departe pe drumul spre Sofia, dar la un moment dat am deviat spre Biala si Lovech pe un drum asa, mai judetean. In una din localitatile de pe traseu avea loc un targ saptamanal, pitoresc, pe strazile din centru, dar nu am putut opri.
Am ajuns pe la pranz la hotel, un hotel de 4* confortabil cu camere foarte mari. Din pacate zona centrala (probabil pietonala) a orasului nou era in reconstructie serioasa. Dar pe noi ne interesa in mod special zona orasului vechi, asa ca dupa vreo 10 minute de mers pe jos am ajuns la podul acoperit. Podul este pietonal, surprinzator de larg si cu buticuri pe o parte si cealalta, iar la mijloc cu doua buzunare, in unul este expusa o macheta a principalelor obiective din Lovech, iar in celalalt o micuta cofetarie (si) cu inghetata (miam-miam).
Dupa ce am reusit sa trecem de pod, am ajuns intr-o piateta cu multe terase, dar stilul mai modern. Am hotarat sa mergem mai departe in orasul vechi, pe ulite destul de largi ca sa treaca 2 masini, cu garduri din placi de piatra puse intretesut, case cu parter din piatra aparenta si etaj din lemn ce iesea un pic in afara si cu acoperis din placi mari si vechi din ardezie. Unele case aveau totusi acoperis din tigla.
In dreptul unei astfel de case, mai mari si cu o curte generoasa, scria "MEXAHA" pe limba lor, adica "mehana" tot pe limba lor, dar cu literele noastre, insemnand "taverna" pe limba noastra. Majoritatea am fost de acord ca este un obiectiv cultural-turistic ce trebuie vizitat neaparat. Intr-o bulgo-romana franglezita si cu Daniela vanturand niste foi cu expresii si numerale in bulgara am reusit sa comandam si in final sa ne satisfacem curiozitatea dar si foamea cu mancaruri cat mai traditionale, gatite in vase de lut sau pe gratar.
Avand acum o alta perspectiva asupra vietii, am continuat pe o strada in panta, trecand pe langa muzeul dedicat lui Vasil Levski (un revolutionar bulgar de pe la 1860) si o biserica cu o priveliste frumosa asupra orasului vechi. Au urmat o serie de trepte pana la un platou unde era o statuie mare a lui Vasil Levski apoi intrarea in cetatea Hisarya (in ruina) ce domina orasul de pe un promontoriu realizat de valea adanca si abrupta, in forma de U, a raului Osam. La intoarcerea de la cetate am poposit la biserica, unde nu ne-am putut abtine sa gustam si cateva cirese din ciresul din curte si am vizitat muzeul Levski unde totul era scris doar in bulgara.
Am coborat apoi pe diverse stradute cu case tipice si ne-am pomenit fix langa baia "Deli Hamam" care este acum muzeu, dar unul interesant, modern (va las placerea sa il explorati cand veti fi acolo).
Din acest moment am avut liber la hoinareala si ca din intamplare ne-am regasit mai tarziu, o parte din grup, la o terasa cu o bere si o gustare si cu mult chef de vorba. (Nota bene: in toata zona se pare ca produsul "mustar", "gorcitza" in bulgara, este total necunoscut)
In cele din urma ne-am retras spre hotel, unde am constatat ca are loc un botez, o nunta, ceva. Ma cam asteptam la ceva dansuri, muzica, galagie pana mai tarziu. Nimic din toate astea. Am putut dormi linistiti pana a doua zi. (Concluzie: astia nu stiu sa se distreze).
A doua zi, dupa un mic dejun bun dar cu o servire de o stea, am plecat voiosi catre cascadele Krushuna care sunt o combinatie de cascade cu cadere destul de mare si o salba de mici piscine ce se varsa una in alta, cu o apa calcaroasa usor laptoasa.
Exista 2 trasee: unul mai lung, zis mai abrupt, ce ajunge in partea de sus a cascadelor si unul mai scurt, mai lin ce merge in partea mai de jos a cascadelor. In realitate doar comunicarea de la jumatatea traseelor este mai abrupta. Se poate pleca de la intrare pe traseul albastru pana la cascada de sus, se poate reveni pana la comunicarea intre trasee si se coboara portiunea mai abrupta, apoi se merge pana in partea de jos a cascadelor si se revine pe alt traseu pana in parcare. De retinut pentru urmatoarea actiune. (daca o mai citi cineva)
Dupa o mica gustare, o cafea si ceva cumparaturi in zona de suveniruri am plecat spre pestera Devetashka, care este impresionanta prin maretia de catedrala a salii/salilor principale care se viziteaza. Desi pestera are peste un kilometru se viziteaza doar vreo 200 metri cat tin salile monumentale principale. In rest este blocat accesul pentru protectie speologica si a speciilor de lilieci care traiesc aici.
Desi se spune ca filmarea pentru "Eroi de sacrificiu 2" (Expandable 2) de acum 6-7 ani ar fi lasat urmele de constructii din interiorul pesterii, unele dintre ele par mult mai vechi....
Dupa vizitarea pesterii am plecat inapoi catre Bucuresti, am trecut Dunarea si iata-ma in benzinaria Petrom intrebandu-ma daca doar cu o zi inainte dimineata treceam spre Bulgaria.
O excursie de weekend placuta, relaxanta dar cu multe lucruri pe care sa ti le amintesti, si un grup simpatic si mobil condus de Daniela cea plina de povesti si informatii.
Abia astept urmatoarea excursie!