Am vazut si admirat pe facebook fotografiile Simonei T si a altor participanti la aceasta excursie. Una pe care eu personal o iubesc mult, pentru ca Maghreb-ul ofera fascinatia unui loc neobisnuit, o alta cultura, o alta exprimare. Traditionalist, incarcat de obiceiuri arhaice, cu reguli pe care europenii cu greu le pot intelege si accepta. O lume ademenitoare, ce sta gata de a fi descoperita...
Am venit aici, cu gandul de vedea ce gust a avut Marocul pentru voi, cum i-ati simtit aromele, cum v-au fermecat culorile de acolo, cum a fost seara la Chez Ali, dar pranzul in Rick's Cafe? Ce asteptari ati avut, cum ati perceput Maghreb-ul, cum ati gasit diferentele acelea incredibile de peisaje, de la plaja la inaltul muntilor, de la ocean la desertic, de la verde la uscat, de la Gradinile Majorelle la medinele oraselor prin care ati trecut...
In ultima mea excursie acolo am postat o melodie, de care cu siguranta va aduceti aminte...A creat o stare minunata multor zeci, sute de oameni cu care am petrecut seri la Chez Ali...Sa vedem daca v-o aduceti aminte:
Nu o s-o recunoasteti de la primele acorduri, dar apoi cu siguranta...Traiti pentru cateva minute inca o data atmosfera aceea feerica, de palat de Seherezada, de la Chez Ali.
Imi e dor de Mohamad, prietenul meu marocan, omul acela cu aspect de "morani", dar bland, atent si saritor ori de cate ori ai nevoie de el. Sper ca intr-o zi o sa-l mai revad. Nu stiu ce impresie v-a facut, pentru ca am vazut ca cei mai multi il indragesc de-a dreptul, am vazut de atatea ori cum lumea il imbratisa la plecare, iar el strecura in coltul ochiului o lacrima...Am vazut insa altii, este drept extrem de putini si neimportanti ca reper, care il priveau superior si distant, judecand niste aparente care acolo nu sunt valabile ca aici...
Mi-e drag cand povesteste, cand se inflacareaza, cand vrea sa arate cat de putin cunoastem lumea araba, cat de gresit judecam unele lucruri. Nu stiu cat a avut ocazia sa se deschida fata de voi, cat de mult ati stimulat dorinta lui de a povesti...Pentru ca multe depind de auditoriu si sunt convins, multi stiti la ce ma refer...Esti motivat sa istorisesti cand te stii ascultat, cand ti se pun intrebari care iti provoaca inteligenta, memoria, cunostiintele...Cand nu, te retargi in coltul tau, intr-un soi de zacut letargic...
Face un cuplu de ghidaj extraordinar cu Lidia, chiar si contrastul fizic dintre ei este element de armonie, parca...In locuri ca Marocul este bine sa te stii in astfel de maini, in care sa simti siguranta, responsabilitate, atentie...Am fost in Maroc cu multi ghizi si stiu bine ce spun...Sunt unii cu care ai sentimentul ca esti mereu expus, ca esti tinta negutatorilor, ca pe fruntea ta este desenat semnul de euro sau dolari...
Cu atat mai mult imi pare rau de Lidia, o persoana atat de agreabila, cu atata bun simt, cu atentie fata de grup. ca a avut de suportat grosolaniile unei persoane, genul de om care chiar nu stiu ce cauta pe aici. Nici ea nici fiica-sa. Profilul pe care il descriem ca acceptat in Singles Camp este clar definit, nu lasa nici o urma de interepretare: highly educated, comunicativ, sociabil, cu bun simt, tolerant, cu intelegere, cu respect fata de organizatori, insotitori si cei din grup, care armonizeaza usor...Sunt consternat cat de putin se cunosc unii oameni, cat de gresit se evalueaza...Sau poate ca incearca acolo sa reduca distanta de educatie care ii desparte de tinta lor, prin badaranii, mitocanii si stridente.
Nu-mi sta in fire sa caracterizez, sa etichetez, ma retin de la a judeca, evalua in public. O fac doar pentru mine. Acum insa simteam ca trebuie sa o fac, pentru a arata Lidiei cat de mult o stimez, sa-i spun sa nu se demotiveze din cauza unor persoane care chiar nu conteaza, sa-i spun ca sute si sute de oameni o apreciaza mult, mult si ca da, ea este o persoana pe care ma bazez mult ca dupa ce ma retrag, va putea duce mai departe Singles Camp.