A fost odata...
A fost odata o excursie...
A fost odata o excursie intr-o tara frumoasa si primitoare numita Turcia...
A fost odata o excursie intr-o tara frumoasa si primitoare numita Turcia, alaturi de oameni interesanti, prietenosi, deschisi, dornici de a cunoaste locuri si persoane noi...
A fost odata o poveste, un vis numit “Cappadocia, Istanbul, Anatolia si Antalya...”
Un vis care s-a terminat in urma cu 2 saptamani, dar din care eu inca nu m-am desprins complet. Desi, in contextul nebuniei cotidiene, este uneori dificil chiar si sa iti inchipui ca visul a fost candva realitate.
In acest vis minunat am avut ocazia de a vizita unele dintre cele mai frumoase locuri din Turcia: Istanbulul, inconjurat de centura albastra a Bosforului, impodobit de marile moschee si imbracat in magia vremurilor de mult apuse in care sultanii se plimbau prin palat; Ankara, cu mausoleul fondatorului Republicii Turcia, care a constituit o adevarata lectie de patriotism turcesc si, desigur, cu privirea pe care am aruncat-o (desi era cam bezna) din imensa roata din parcul de distractii (sa nu uitam si de faimoasa gondola); Cappadocia, cu minunatele ei sculpturi in stanca si, evident, cu magia zborului cu balonul – momente unice, pline de energie, pe care cred ca ne putem considera privilegiati pentru ca le-am putut trai o data in viata; Antalya, cu stradutele ei pitoresti si intortocheate, scaldata de marea azurie, care ne-a asteptat cu rabdare si ne-a ademenit in valurile ei in ultimele ore inainte de plecare.
Am intrat cu adevarat in atmosfera specific turceasca prin vizitarea moscheelor si ascultarea muezinului (care de multe ori ne surprindea si ne incanta cu sonoritatea lui), prin plimbarea in bazarul din Istanbul, prin participarea la seara turceasca – un adevarat spectacol de dans si muzica locala, prin vizitarea caravanseraiului, prin timpul petrecut in minunatul boutique hotel din Cappadocia, prin plimbarea pe campul de sare, prin servirea meselor in locuri cu specific turcesc, prin cafeaua tuceasca degustata la fiecare oprire si ayranul baut din ce in ce mai frecvent spre finalul excursiei de catre tot mai multi dintre noi. Si prin multe alte momente, pe care sunt sigura ca fiecare le-a perceput in felul sau.
Am intalnit oameni interesanti, veseli, prietenosi, cu personalitati diverse, dar cu totii doritori de a avea o vacanta frumoasa. Si chiar a fost o vacanta frumoasa. In care s-au creat cu siguranta prietenii trainice.
Desigur, au fost si unele tensiuni in anumite momente, dar le-am depasit cu bine, cu totii. Pana la urma este firesc sa apara mici divergente intr-un grup de 18 oameni diferiti. Ar fi anormal sa vrem cu totii acelasi lucruri in aceleasi momente. Dar, pana la urma, toleranta si acceptarea celorlati sunt lectii care imbogatesc in final viata fiecaruia dintre noi.
Din pacate au fost si lucruri obiective mai putin placute: viroza care a decimat ¾ din grup si accidentul d-nei Doina. Sper ca acum toata lumea este bine si ca acestea se vor estompa incet-incet, lasand locul doar amintirilor frumoase.
Cred ca am fost norocosi si am trait cu adevarat o poveste, un vis.
As vrea sa le multumesc organizatorilor (fam. Candea si intreaga lor echipa) pentru efortul depus si tenacitatea de care dau dovada in organizarea pana la cel mai fin detaliu a fiecarei excursii, Danielei pentru implicarea totala (fiind o persoana foarte sufletista), pentru ajutorul pe care ni l-a oferit de fiecare data cand am avut nevoie si pentru informatiile inedite despre locurile si oamenii Turciei, d-lui Deria (ghidul turc) pentru rabdare, pentru profesionalismul de care a dat dovada si pentru explicatiile documentate pe care ni le-a oferit la fiecare obiectiv al excursiei (intr-o engleza fluenta si usor de inteles), lui Ahmet (soferul) pentru ca ne-a condus in siguranta pe soselele Turciei, lui Dan pentru ca a facut poze multe, multe si minunate si, bineinteles, fiecaruia dintre noi, participantii la aceasta frumoasa aventura.
Pentru ca ne-am cunoscut, ne-am ascultat unii pe altii, ne-am trimis poze, ne-am impartasit impresii, ne-am ajutat cand a fost nevoie, ne-am contrat poate uneori si apoi ne-am reconciliat, ne-am imprietenit si, impreuna, am facut ca aceasta poveste sa se transforme intr-o frumoasa amintire.