Autor Subiect: Zanzibar. Drama sclavilor.  (Citit de 505 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 10689
Zanzibar. Drama sclavilor.
« : Marţi, 27 Noiembrie 2018, 12:44 »
Zanzibar - piata de sclavi

Cand invatam la scoala despre sclavii din Africa mi se parea atat de indepartat ca timp si loc...Aveam senzatia unei povesti, din vremuri ce parca nici macar nu au existat,  despre ceva care mi se parea atat de inuman incat nu avea cum sa fi fost real...

Si totusi...cruzimea asta fara seaman a existat si timpurile nu au fost atat de indepartate. Sclavia a fost abolita in Africa de Est in 1873 (la o suta de ani dupa ce francezii facusera la randul lor asta), deci acum 150 de ani oamenii erau inca haituiti, luati cu forta din satele lor linistite, inlatuiti in caravane si vanduti ca niste animale.

Si toate astea sub cupola, cu autorizarea “tarilor civilizate”: Franta, Marea Britanie, Spania, Portugalia...Pai cum te mai poti numi civilizat, cum mai poti sterge rusinea unor fapte atat de abdominabile, ce argumente ai ca stat ca ai inchis ochii, ca ai permis sau chiar incurajat asa ceva?

Opinia mea este ca atitudinea aroganta, autoimpunerea ca natiune superioara, modul in care si astazi francezii si englezii privesc de sus pe ceilalti “mai putin civilizati” este puternic influentata de perioada in care manau si distribuiau “turmele” de sclavi.

Am ramas inmarmurit, intrigat peste masura cum au putut sa chinuie in asemenea hal  acei bieti oameni. A caror singura vina era ca nu-si batusera capul sa inventeze arme, altele decat cele pentru vanatoarea de animale...

Sa tii zile intregi, pana la vanzare, 75 de oameni legati cu lanturi intr-o camera joasa, nu mai mare de 25 mp, fara aerisire, fara sa le dai posibilitatea ca macar sa-si faca nevoile in alt loc, este cel mai inuman lucru pe care l-am vazut si de care am auzit  vreodata.

N-as fi crezut ca niste oameni pot trata pe altii ca ei in acest fel, dar Zanzibarul este dovada concreta ca asa ceva a existat si asta pana recent, aproape de vremurile noastre...

Iat cateva fotografii cutremuratoare, incredibil cum fiinte care se numesc umane, pot umili in asemenea masura pe cineva din aceiasi rasa cu ei:











Zanzibar a fost unul dintre cele mai mari porturi din vastul comerț cu sclavi din Oceanul Indian, dominat, trebuie precizat, de comercianții arabi. Comerțul arab cu sclavi arab incepe inainte de profetul Mahomed  și a durat mai mult de un mileniu.


Comercianti de sclavi, capturati dupa abolirea sclaviei, in 1890.

Sclavii erau vanati cu ajutorul unor sefi de trib, rupti de caminele lor din tarile central africane, inlantuiti in  caravane si purtati pe jos pe distante imense, pana la ocean.

















Cei care supravietuiau calatoriei lungi si periculoase erau mai apoi vanduti in porturi, înghesuiți apoi în bărci de lemn numite dhows si dusi in alte zari. Termenul dat acestor nefericiti era Bagamoyo, derivat din limba Kiswahili "bwaga moyo", care înseamnă "lasa-ți inima", pentru că acolo in portul din Stone Town, Zanzibar sclavii isi abandonau orice speranță de libertate sau evadare.



Spuneam ca mulți dintre comercianții de sclavi erau "arabi", dintre care cativa se detaseaza prin cruzime, putere, renume. Poate cel mai cunoscut a fost Tippu Tip. Trebuie spus ca beneficiarii acestui comert, veriga finala erau europenii, care aveau nevoie de forta de munca pe plantatiile lor. Ei erau clientii principali ai acestui comert cu sclavi.


Tippu Tip

Binecunoscut astăzi ca un paradis, Zanzibarul are o istorie intunecata, fiind principalul loc de comert si de imbarcare a sclavilor catre colonii. Inca mai exista acolo urmele acelei perioade. Piața unde sclavii erau licitati, cladirea in care erau tinuti temporar, fortul, inca maipot fi vazute, marturie a unei epoci de care noua ca oameni ar trebui sa ne fie rusine ca a existat. In acelasi loc in care erau vanduti sclavii, acum este o biserica anglicană. Inauntru, o cruce din lemn sculptat, ce provine din copacul sub care a fost îngropata inima renumitului explorator și aboliționist David Livingstone. El a fost cel care a influentat major abolirea sclaviei in Zanzibar.

Cladirea in care erau tinuti sclavii a fost folosita ulterior ca spital, dar mai pastreaza doua dintre cele 25 de camere in care erau inlantuiti sclavii, pana la vanzarea lor. Am strabatut coridoarele inguste si am ajuns intr-o camera minuscula in care ni s-a explicat ca erau tinuti in lanturi, mai mult de 48 de ore, 75 de barbati. Alaturat, o camera mai mica, in care erau tinute femeile.



In cladire este amenjat un muzeu, mai multe planse explica pe etape cum se desfasura comertul cu sclavi. Am parcurs fiecare text, am privit indeaproape toate fotografiile...Terifiant, de o salbaticie si o cruzime fara margini ce s-a intamplat cu vietile acelor oameni.

 

Un monument construit in fosta piata de sclavi:





Nu trebuie sa uitam ca sclavia a existat si la noi. Exista documente din secolele 14 si 15 ca tiganii erau enumerați ca bunuri ale unor mănăstiri, in Tara Romaneasca si Moldova. In Transilvania, aflata sub ocupatie maghiara, traiul acestora era ceva mai bun, acolo nu erau robi ci iobagi, aveau deci posibilitatea de miscare libera.

Singurul drept al unui sclav era cel la viață, stăpânul fiind deci obligat să-l țină în viață. Până în secolul al XVI-lea termenul de„rob” si „țigan” insemna „sclav”. Codul penal muntenesc din 1818 conținea articolul „toți țiganii sunt născuți robi” și „țiganii fără stăpân sunt proprietatea statului”.

Au existat doua tipuri de robi, catalogarea asta fiind facuta dupa stapanii pe care ii aveau: manastirile sau boierii. Tismana avea robi, Moldovita avea robi, Bistrita de asemenea...Deci draga noastra de biserica, propovaduitoarea binelui aproapelui, a iubirii de semen, a milostiveniei,  nu a fost impotriva exploatarii unor oameni sub forma sclaviei. ??? Ba mai mult a fost chiar proprietara de robi ?!  :-\ Nu stiu, nu am citit pana acum, s-a dezis oare de acea practica, ce a durat mai bine de 400 de ani?

Robii se puteau căsători doar cu consimțământul stăpânului. Dacă cei doi soți aveau stăpâni diferiți, consimțământul ambilor stăpâni era necesar, în caz contrar ei erau despărțiți și copiii lor împărțiți între stăpâni. Abia în secolul al XVIII-lea, căsătoria a fost declarată indisolubilă, dar acest fapt era pur teoretic. În cazuri excepționale un rob putea fi eliberat de stăpânul său, devenind român sau om liber.

Robia a fost abolita in 1786 în teritoriile Imperiului Austriac de către Iosif al II-lea, deci si in Transilvania,  iar in 1855 in Modova, respectiv 1856 in Tara Romaneasca.