Buna seara, dragilor!
Sunt inca in asteptarea urarii de "bun venit!", dar nu ma grabesc. Am sa mai stau aici la voi. Imi place; e caldut, dar cam intuneric totusi. Ar prinde bine cateva zambete sa mai lumineze sufletul asta colectiv. Vorbiti in soapta, cu vocea stinsa, despre tristeti si resemnare. De ce?! Singuratatea, ca orice altceva, este relativa. Apartinem cel putin unui grup: grupul oamenilor singuri. Nu, nu e trist. Ne putem intalni, putem petrece timp impreuna, ne putem descarca sufletul si ne putem inveseli reciproc. Si vreau sa cred ca asta va urma.
Deci, Bine v-am gasit!