Unul dintre amicii mei cei mai buni este basist, are si un mic studio de inregistrari. Se numeste Radu Popescu. Canta acum ceva ani intr-un band foarte bun de jazz, cu Billy Bontas la baterie, Cipi Oancea (cel care o sa vina la Sibiel in ziua premergatoare carnavalului). Mai aveau doua chitari in trupa, armonie si solo, dar pe acolo s-au mai multi. Cel mai stabil a fost un tip super, Ovidiu, nu-i mai stiu insa numele. Pacat de band-ul acela ca nu a ramas sa cante in continuare. Billy insa a plecat in Germania, Radu a incepuse munca si pe vremea lui Cescuta, destul de greu sa faci si muzica si naveta si servici si jazz - adica fara bani. Bontas am inteles ca este apreciat foarte mult in Germania, chiar si preda pe undeva in nord. Cipi are alta trupa canta mai mult cafe concert acum si mai rar jazz. Imi aduc aminte cu mare placere de ei, mergeam des la Radu, acolo faceau ei toate aranjamentele, orchestratiile si imi placea in intimitatea lor de trupa. Desi sunt afon total la a canta, am fost la un pas de a lua locul intai la festivalul studentesc de jazz de la Iasi. Trupele participante erau nevoite sa aiba in componenta un anumit procent de studenti / nestudenti si ei nu se incadrau, mai aveau nevoie de o persoana cu carnet de student. Si-mi spune Radu, "hai, tu si-asa vi toata ziua la repetitii, nu se poate sa nu ti se fi imprimat ritmurile. Luam niste drums-uri mici, asa gen pongos-uri si te punem mai in spate si bati si tu dupa noi." Wow, mi-am zis, o sa cant intr-o trupa, eu care habar n-am de nici un instrument. Mi s-a parut deosebit. Si am zis da. Toata ziua a stat Radu de mine sa repet cateva ritmuri, era chiar inainte de plecare. Si cand mai erau vreo 5 ore inainte de a lua trenul, ii zic "Radule imi pare rau, dar eu n-am curaj, cum naiba sa urc pe scena si sa bat. Daca voi schimbati ceva, eiu faceau intradevar improvizatii uneori pe acelasi ritm, dar de multe ori schimbau cate ceva, daca distonez cu voi? As crapa de rusine in fata unei sali pline" A incercat bietul Radu sa ma convinga cred ca o ora intreaga, degeaba insa, m-am pus pe picioarele din spate si gata, nu m-am lasat dus. In disperare a luat alt coleg, care asa ca din oala a zis da. Comic insa ca si acesta dupa ce tot drumul pe tren a exersat, cand sa urce pe scena s-a inmuiat cand a vazut atata lume. Si nu a vrut sa mai urce nici cum. Norocul trupei insa a fost ca era inregistrat cu numele si nimeni n-a stat sa vada daca sunt toti 6 pe scena. Si au castigat atunci concursul...