Buna sa va fie ziua tuturor !
Ma cheama Rodica-Elena Solovastru. Am o experienta bogata in zona de singuratate, astfel incit, dupa ce am gasit in sfirsit o agentie de turism care organizeaza actiuni pentru cei/cele ca mine, m-am razgindit de citeva ori, chiar si dupa ce am platit. Teama de a nu fi inoportuna (dupa o grea pierdere personala), intr-un grup de oameni eventual ostentativ veseli, ca si teama de a nu fi eu insami incomodata de cine stie ce ciudati (ca mine, deh) mi-au clatinat decizia initiala. Ca si voi, am familie si prieteni care acopera anumite zone de suflet. Si am bocancii cu talpa aderenta de citiva ani fara sa reusesc sa urc macar o colina alaturi de aceste fiinte apropiate.
M-am inscris pentru luna mai 2013 la o prima excursie a Singles Camp.
Am purtat o corespondenta lucrativa cu Gigi si Samiza, intr-un stil concis si eficient. Constienta ca Gigi este prea ocupat ca sa stea la telefon zeci de minute cu fiecare dintre noi, am limitat comunicarea telefonica si am urmarit postarile de pe forum pentru a afla detalii despre excursia noastra.
La alegerea actiunii am avut in vedere obiectivul turistic Gradina zinelor. Nu mi-a scapat detaliul ca ma situez cu citiva ani buni peste limita superioara de virsta recomandata, dar eram suficient de motivata sa scap din captivitatea betoanelor, in plus tata (aproape nonagenar) spune ca exista tineri de 60 de ani si batrini de 30. Io-s tot mai aproape de prima categorie.
Trec peste alte dileme personale si ma teleportez in excursie. Cu transportul asigurat din Bucuresti, am ajuns in conditii excelente la locul de intilnire. Gigi ne-a primit calduros si familiar. Un profesionist, fin observator de caractere, parca ne-a ales, atit de coerent a fost grupul. Cind mi-a ales colega de camera mi-a fost aproape indiferent. In zilele urmatoare am cunoscut cea mai onesta, intelegatoare, placuta si saritoare colega.
Am avut si privilegiul de a-l cunoaste pe domnul
Pavel Prundurel, directorul Parcului National Cozia, ghidul nostru prin rezervatie. Cu atentia mereu treaza si privire iscoditoare, oferind nenumarate date stiintifice despre minunile locului, cu povesti si legende despre zmei si zine, cu tuşe de umor bine plasate, cu o fermecatoare autoironie si, mai ales, cu agilitatea de a sari de pe o stinca pe alta, cu un rucsac in spate si o plasa de ciuperci in cealalta, veghind in acelasi timp la siguranta noastra impreuna cu
Gigi Cindea.
Inca din prima zi am avut un urcus de antrenament, care mi-a creat oarecare disconfort fizic, smulgindu-ma brusc din rutina de pieton pe asfalt. A fost doar o mica repetitie pentru zilele urmatoare: o reintilnire cu natura-mama, de care m-am bucurat ca un copil si pentru care sunt recunoscatoare.
Ooo, ce priveliste minunata, exclama des Gigi pentru incurajare, in timp ce noi eram agatati ca pisoii de stinci si ramuri de copaci... Desigur, natura este miraculoasa, sursa de enegie, sanatate si poezie. Gigi si Samiza Cindea, minunatul Pavel Prundurel au facut posibila reintilnirea cu ea. Veti zimbi, poate, ca-mi imi amintesc de versurile lui George Cosbuc (generatia mea a invatat mii de versuri din poetii romani):
Cat de frumoasa te-ai gatit, Naturo, tu! Ca o virgina cu umblet drag, cu chip iubit! As vrea sa plang de fericit ca simt suflarea ta divina, ca pot sa vad ce-ai plasmuit".
Am surprins sute de instantanee foto pentru memoria afectiva. Cineva imi spunea ca se vor aduna vreo 2000 de imagini de la toata lumea. Da de unde! Sunt... 3.500 !!!
La partea cu socializarea... am ramas datoare. Sper, macar, sa nu fi incomodat pe nimeni. Am facut-o de oaie chiar in ultima zi, zabovind mai mult decit era permis in manastirea Cozia. Ingaduiti! Am vizitat-o acum pentru prima data.
Toti membrii grupului sunt persoane deosebite, fiecare cu propria poveste de viata. Ma alatur lor cu multumiri pentru inititatorii proiectului Singles Camp. Stiti voi cine.