Autor Subiect: Singuratatea in doi  (Citit de 106289 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline wonderland

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 4866
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #720 : Joi, 01 Februarie 2018, 19:51 »
Nu e o eticheta aplicata la o relatie de cuplu. E ceea ce ajungi sa simti intr-un cuplu in care cei doi raman impreuna din convenienta, ori din teama, ori din insuficienta putere de a o lua de la capat. Raman impreuna si isi fac rau, fie la modul fizic, fie la modul emotional si nu mai gasesc nici un mod de a reveni la punctul in care sa poata comunica si sa stabileasca impreuna ce e de facut.
Nu-si mai amintesc de sentimente, de pasiune,  au programe separata, preocupari diferite si li se pare ca traiesc alaturi sau impreuna cu un strain.
E o fateta. Nina are dreptate, fiecare poate defini sau folosi in felul lui, in contextul lui.

Dar nu e  eticheta. E o stare care te mananca de viu, mai rau decat singuratatea in sine. :)
Nici nu conteaza cine pe cine paraseste. Daca n-a fost posibila intalnirea celor doi intru reconstructie, atunci, probabil e cel mai bun lucru care se putea intampla amandurora.
Suferinta e fireasca. N-ai cum s-o ocolesti.  Pana intr-o zi, cand, gasim iarasi bucuria de a trai, poate mai intelepti, poate nu...
Ingrijorarea nu alunga amaraciunea zilei de maine, dar rapeste bucuria zilei de azi. Zig Ziglar.

Offline oviarad

  • Sr. Member
  • ****
  • Mesaje postate: 402
  • barbat serios gasit prieteni, cine i-a pierdut :)
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #721 : Joi, 01 Februarie 2018, 22:45 »
"Suferinta e fireasca ", "trebuie  sa treci etapele alea amarate ca sa scapi de suferinta " , , ma intreb de ce e nevoie de suferinta ?
 Poate va suna ciudat insa , eu cred ca e alegerea noastra ,constient sau inconstient , aceasta suferinta , si in acest context ma intreb ce ascundem , ce e mai rau de atat incat avem nevoie de perioada "suferinda " pentru a ne reechilibra .
 Oare pierderea stimei de sine , atunci cand esti parasit, sa justifice acest episod "suferind "incercand sa te hranesti cu compasiunea celor apropiati sau a necunoscutilor , sau tranzitia brusca de la ceva familiar , comod , cunoscut , la ceva nou , la cel/cea care vei fi , sa se poata produce doar astfel , prin suferinta ?
 Indiferent de motive , eu cred , ca o discutie serioasa , cu tine insuti , sincera si "obiectiva "  rezolva mai repede conflictul interior survenit si iti aduce acceptarea noului "eu" , in cazul meu ajuta , sper sa fie valabil si pentru altii , e posibil sa constati ca nu mai ai nevoie de suferinta , ca singuratatea are propiile beneficii , poti vorbi liber prin casa , nu te contrazice nimeni :)
 Si inca ceva ,,, o relatie exista cata vreme DOI oameni contribuie activ  la ea , daca doar unul e activ , aceea nu e relatie .pasivul  fiind doar un pasager in viata activului , nu un partener , ca si consecinta "vina" pentru reusita sau esecul unei relatii apartine AMBILOR parteneri

Va dainui doar ce-am iubit cu-adevarat , cenusa-i restul

Offline wonderland

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 4866
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #722 : Vineri, 02 Februarie 2018, 08:45 »
Nu e nevoie de suferinta, oviarad, sigur ca nu e. Doar ca durerea, de orice fel, e asociata cu suferinta.
Dar ai dreptate, in nuanta ta. Durerea e fireasca, dar intensitatea si durata suferintei depind de modul in care o gestionam noi. Tot de asta depinde si daca ramanem cu sechele sau iesim zdraveni, fara sechele si mai puternici din ea. Nu stiu daca e chiar potrivita comparatia. Dar, daca ai o fractura de os, poti sa lasi osul sa se lipeasca singur si stramb, sau poti sa-l pui in ghips. Dar si perioada cat stai in ghips e una incomoda, nu?
Poate ca pentru cineva ghipsul inseamna si compasiunea celorlalti, pentru altcineva poate ca inseamna izolarea sociala, plansul in perna, aruncarea in munca (desi asta e un fel de negare, la un moment dat te ajunge din urma ceea ce vrei sa tii departe si tot va trebui sa te confrunti cu temerile, cu nelinistea si cu intrebarea "Ce fac eu de acum inainte?"/"Cum aleg sa fiu, sa traiesc?").

Un nou eu nu apare peste noapte, printr-o simpla alegere. Durerea si suferinta pot fi date si de acest proces de acceptare a noului context si de redefinire a sinelui tinand seama de noile date. Depinde cum te raportezi, da. Depinde cum te-ai obisnuit sa exteriorizezi, sa exprimi ceea ce simti...
Offf, greu de gasit modele de reactiona, ori retete universal valabile.

Dupa cum nici durerea nu are aceeasi localizare, ca sa zic asa. Ne doare sufletul, inima, mintea, orgoliul sau combinatii dintre acestea, de aceea nu prea poate altcineva sa-ti spuna ce sa simti sau cum sa te vindeci.
Ingrijorarea nu alunga amaraciunea zilei de maine, dar rapeste bucuria zilei de azi. Zig Ziglar.

Offline Liliana 58

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 8
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #723 : Joi, 15 Februarie 2018, 19:35 »
Buna seara
Am lecturat parerile colegilor si fiecare are dreptate in felul lui.
Dar pot sa va spun din experienta ca singuratatea in doi se instaleaza mai ales din cauza noastra,a doamnelor care la un moment dat acordam mai multa atentie copiilor sau job-lui.
Niciodata sotul nu trebuie uitat,pentru ca sunt persoane dornice de a-i oferi ce-i lipseste acasa,bineinteles cel mai adesea contra cost.
Si nu uitati ca odata ajunsi la virsta a treia sotul este cel care iti va fi alaturi, de cele mai multe ori,nu copii si nici job-ul.
Nu uitati ca iubirea si respectul trebuie pastrat la orice virsta si oriciti ani de casnicie s-ar scurge.

Offline drlove

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 14
  • Sunt o persoana sociabila,comunicativa,educata.
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #724 : Duminică, 30 Septembrie 2018, 20:57 »
Buna seara.Din cate am lecturat,vad ca avem foarte multi psihologi pe aici.Majoritatea,femei singure!
Dragelor,am o intrebare:daca sunteti atat de bune la a"despica firul in patru"si a gasi raspunsuri la intrebari nepuse,ce cautati de fapt?Nu ca as avea intentia de a fi rautacios ori misogin,insa avansati ideea ca,barbatul(ii) sunt singurii vinovati in esuarea unei relatii.Oare asa sa fie?!!
:*

Offline giculino

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 22
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #725 : Luni, 01 Octombrie 2018, 20:55 »
nu există un singur vinovat la eșec , pot fi persoanele din relație, precum și alți factori externi (terțe persoane, acțiuni sociale, economice etc.), să crezi că doar o singură persoană e vinovată, înseamnă faptul că nu ți-ai evaluat eșecul din toate punctele de vedere

Offline Louie

  • Sr. Member
  • ****
  • Mesaje postate: 302
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #726 : Luni, 01 Octombrie 2018, 22:40 »
Buna seara
Am lecturat parerile colegilor si fiecare are dreptate in felul lui.
Dar pot sa va spun din experienta ca singuratatea in doi se instaleaza mai ales din cauza noastra,a doamnelor care la un moment dat acordam mai multa atentie copiilor sau job-lui.
Niciodata sotul nu trebuie uitat,pentru ca sunt persoane dornice de a-i oferi ce-i lipseste acasa,bineinteles cel mai adesea contra cost.
Si nu uitati ca odata ajunsi la virsta a treia sotul este cel care iti va fi alaturi, de cele mai multe ori,nu copii si nici job-ul.
Nu uitati ca iubirea si respectul trebuie pastrat la orice virsta si oriciti ani de casnicie s-ar scurge.

Liliana, ce a fost, a fost si n-a fost sa fie.
Amintirile si regretele oricat ar fi de profunde sau nu, sunt un rau psihic din momentul despartirii. Iar depresia este doar la un pas distanta.
Lasa in urma trecutul si regretele si priveste inainte.
Daca reusesti sa te detasezi, vei lasa loc tuturor lucrurilor frumoase sa intre in viata ta.
Vorbe goale sau filosofie de doi bani, n-are importanta. Sa stii ca functioneaza.
„Cele mai importante două zile din viața ta sunt ziua in care te-ai nascut si ziua in care ai aflat de ce" - Mark Twain

Offline Onix

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 243
  • Bine ai venit in grupul nostru!
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #727 : Duminică, 28 Octombrie 2018, 14:03 »
Buna ziua tuturor,
Drlove , că si-au exprimat opinia mai mult femeile decât bărbații, este perfect adevărat! Acest lucru se întâmplă din mai multe motive: în primul rând procentul femeilor este mai ridicat decât cel al bărbaților, în comunitate, iar în al doilea rând, în SC sunt acceptate doar persoane singure (de unde și denumirea)  ;)
Cred că este greșită percepția unei dezbateri psihologice, sunt doar gânduri, dileme, trăiri, discuții, menite a ”îndulci” dacă vrei, trăirile unor oameni ce vor să comunice, să împărtășească împreună cu alții, să-și găsească (sau nu) răspunsul la propriile întrebări.
În ceea ce privește ” despicatul firului în patru” este binecunoscută această caracteristică tipic feminină, deși ....uneori și bărbații au nevoie de ”sfaturi” sau confirmări la propriile probleme.
Oamenii adesea comunică mai facil în spatele unui monitor, sunt mai deschiși (sau nu), aici nu se dau soluții (ar fi aproape imposibil), fiecare este dispus să spună doar ceea ce percepe că ar fi varianta reala, nimeni nu are dreptul să judece sau să dea soluții.
Intru destul de rar și nu am citit tot (recunosc), dar nu cred că este o dezbatere feministă, în care ”el” este neapărat vinovat.
Nu cred că am înțeles întrebarea : ”Ce căutati de fapt?” Cred că fiecare dintre cele ce au scris caută altceva, funcție de propriile aspirații, educație, vârstă, experiență de viață, caracter......etc.
În cei câțiva ani petrecuți în compania oamenilor din această comunitate, prin călătoriile turistice efectuate, pot să îți spun că cele cu care am interacționat, cu o parte din ele am devenit prietenă, nu caută nimic, doar comunică, văd locuri frumoase, dansează, se distrează, spun glume, se rup de cotidian....
Cele ce își doresc un partener, emană semnale în acest sens și cunosc câteva persoane ce s-au căsătorit, au copii, sunt fericiți, sau au intrat într-o relație (fie ea și neoficială).
Dacă am perceput corect întrebarea( și nu este una generică, ce caută femeile în general- care este mult mai complexă) cred că femeile se caută pe sine, pentru că există viață și după o despărțire, mai bună sau mai rea, nimeni nu stie, timpul o va decide pentru fiecare în parte.


Offline Veorica

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 6
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #728 : Vineri, 23 Noiembrie 2018, 13:50 »
Buna seara
Am lecturat parerile colegilor si fiecare are dreptate in felul lui.
Dar pot sa va spun din experienta ca singuratatea in doi se instaleaza mai ales din cauza noastra,a doamnelor care la un moment dat acordam mai multa atentie copiilor sau job-lui.
Niciodata sotul nu trebuie uitat,pentru ca sunt persoane dornice de a-i oferi ce-i lipseste acasa,bineinteles cel mai adesea contra cost.
Si nu uitati ca odata ajunsi la virsta a treia sotul este cel care iti va fi alaturi, de cele mai multe ori,nu copii si nici job-ul.
Nu uitati ca iubirea si respectul trebuie pastrat la orice virsta si oriciti ani de casnicie s-ar scurge.

Cat de acord sunt cu tine. Cand devenim mame eroine si orice altceva este mai important decat fericirea noastra, atunci este cand singuratatea in doi se instaleaza.