Imi fac acum un pic de timp de povestit.
Am plecat in miez de noapte din Sibiel spre Budapesta si dupa un drum lejer, liber si fara nici o peripetie la ora 11.00, eram deja in fata hotelului. Intr-o jumatate de ora toata lumea a fost jos la microbuz, dornica de (re)vederea Budapestei. Primul obiectiv, Monumentul Eroilor din Hosok Tere, acolo unde fiecare maghiar vine sa-si slaveasca primul rege, acela care a unit triburile a caror conducatori ii stau alaturi in statuia ecvestra. Arpad sta semet cu o privire incruntata de calator al campiilor, legat parca empatic de calul sau. Pe cele doua semicercuri din spatele monumentului stau marii conducatori ai imperiului, iar deasupra lor troneaza simbolurile pacii, razboiului, biruintei, bogatiei, justitiei. In spatele monumentului s-a amenajat un parc cu lacuri, terase si locuri de trandaveala. Iubiti, bunici, copii, catei, turisti, toata lumea se bucura de verdeata si de apa. In spatele parcului, un castel devenit muzeu al agriculturii, renovat si foarte bine conservat. O biserica cu elemente gotice inchide curtea, in mijlocul careia troneaza Anonymus, celebra statuie de bronz. Dupa amiaza, ama lasat microbuzul la hotel si am luat metroul catre Piata Vigado. Cei care nu au fost pana acum in croaziera au preferat sa o faca si au fost foarte incantati de ceea ce ofera aceasta. Eu am ramas cu Gabi prin jurul portului, ne-am asezat apoi la o terasa cu bere si suc. Am luat apoi pe cei sositi din croaziera, am servit o masa copioasa pe o terasa de pe malul Dunarii, am traversat Podul cu lanturi, am luat apoi funicularul pana in curtea Castelului Buda. Exceptionala opera arhitectonica, cu gradini superbe si terase de pe care se vede toata Budapesta. Ne-am urnit apoi spre Catedrala din curtea Palatului, trecand prin fata presedentiei. La o terasa muzica de vals, in acorduri de vioara. Am zabovit acolo la o bere si un strudel si ne-am continuat excursia pana la Sinagoga, a doua ca marime din lume, un edificiu ce poate gazdui pana la 3000 de oameni. Ne-am intors cu metroul franti de oboseala dar multumiti de ceea ce vazusem. Trecusera aproape 24 de ore de cand ne trezisem si calatoream.
Dimineata ne-am regasit cu totii la micul dejun, apoi foarte punctuali la microbuz. Si am pornit spre Praga. Drumul desi pare lung se parcurge foarte usor, autostrada este noua, bine intretinuta, marcaje excelente. Pana am ras si am povestit un pic ne-am trezit intrati in Praga. Hotelul in care stateam plin ochi, in prima zi brazilieni si ucrainieni, a doua zi limba oficiaila a fost braziliana. Ici si colo cate un englez, cate un neamt. In rest doar brazilieni. Ca si in oras de altfel. Brazilienii sunt majoritari ca si turisti in Praga, stiu ca suna straniu si neinteles dar asa este. Am datele de la egentia lor nationala si constatarea mea directa. In prima zi, ne pregatim sa plecam cu metroul, cand receptia ne anunta ca este greva. Ma intorc in garaj, iau microbuzul si plecam spre o parcare mare de langa gara, Slovan. Am parcat insa vis-a vis, mai aproape de centru. Drumul din parcare pana in Stare Mesto (Orasul Vechi) duce prin fata Muzeului National, o cladire absolut fascinanta. Interiorul extraordinar, ora era insa tarzie si nu mai puteam vizita. Oricum nu ne propusesem ca program acest lucru. O luam pe Bulevardul Vaclav, care poarte numele primului rege al Cehiiei, nepotul intemeietorului orasului Praga. Magazine, cafenele, o multime de oameni. Schimbam cu atentie banii, dupa ce vizitasem cateva exchange office-uri. In Praga teapa la aceste ghisee este un sport national, asa ca trebuie sa intrebi de cateva ori si sa te asiguri ca primesti banutii cf ratei normale de schimb. Vedem in dreapta Jindrisska, un turn inalt de cca 70 m, de unde se poate admira panoramic Praga. In drum oprim la o cofetarie - patiserie, ne delectam cu strudele cu mere, nuca si stafide, cate o cafea si un sus si ajungem la turn. Construit ca si clopotnita a Bisericii Sf Henry, turnul este din pacate scos din circuitul turistic principal. Citisem de el, nu-l vazusem pana atunci si eram tare curios sa-l vizitez. La intrare o tanti tare amabila care isi facuse in tinerete concediile la Mamaia. Mai stia chiar cateva cuvinte in romaneste. Ne-a facut o reducere de "familie" asa ca in loc sa platim 80 coroane am dat fiecare doar cate 50. Un lift te ridica pana la nivelul acoperisului, de unde prin lucarnele dispuse pe toate directiile se poate admira Praga. Pe fiecare perete, langa lucarna explicatii si fotografii la ceea ce se vede. Mia jos intr-o sala exceptional amenajata, o harta imensa in loc de covor. Avea toate detaliile, strazile turistice, obiective, tot. Pe perei fotografii, si langa machete. Un filmulet prezenta cele mai importante locuri din Praga. La celealte etaje cafenea, restaurante si galerii. Superbe toate. Dar curios de goale. Probabil era ora de inchidere, probabil ca nu i se face destula publicitate.
De la Jundrisska se ajunge in 10 minute la Turnul Pulberariei, acolo unde era tinuta pe vremuri praful de pulbere. Ma intrebam in joaca, de ce a fost nevoie de atatea briz briz-uri si decoratiuni, cand sansa de a sari oricand in aer era foarte mare? Lipita de turn o sala imensa de concerte. Era Tosca si o multime de lume eleganta si rafinata se indrepta spre intrare. Mi-am strecurat si eu capul un pic inauntru si am simtit mirosul acela inconfundabil de catifea. Am plecat mai departe, ne-am oprit sa admiram minunatiile de bijuterii si decoruri din vitrine si ne-am trezit langa Tyn, una dintre cele mai frumoase catedrale. Ea inchide piata orasului vechi, pe latura opusa Primariei Noi. Turnul cu ceas adunase o gramada de curiosi sa-l vada pe Isus si pe cei 12 apostoil iesind la ora fixa din locasul dintre ceasul mecanic si cel astronomic. In Piata forfota mare: se faceau carnati, erau rotisate ciolane afumate de porc, berarii nu mai pridideau cu halbele, la berea neagra cel putin era imposibil sa ajungi...Biciclete ciudate, trasuri, mii de tursiti, terase, oferte de "ghost tour", era ceva care nu poate fi usor descris. Am mancat si noi din celebrul ciolan si am deciz ca acesta este standardul. Am promis sa nu mai mancam decat tot atat de bine ca acolo. Destul de greu, chiar imposibil...Am parcurs apoi cateva stradute si am vazut Valtava, cu superbul ei pod Carol. Plin de turisti, strajuit de statui gotice, pavat cu piatra cubica, oferind doar acces pietonal pe el, Podul Carol are o lungime de peste 500 m si pentru anul cand a fost construit poate fi considerat o adevarata opera. De pe el se poate admira Castelul, cu Catedrala Vitus, si o parte mare a orasului. Tot de pe el se vede si cealalta Biserica Sf Nicolae, prima fiind in Piata Vechiului Oras. Ne-am invartit, ne-am rasucit, ne-am oprit apoi la un concert care se dadea sub pod si am plecat spre microbuz. Pe drum pana in parcare o ploaie de vara ne-a facut ciuciulete. Am alergat pana la masina si apoi....direct la hotel. Ne astepta o noua zi de Praga.