Caroline, ceea ce scriam eu mai sus este strict la nivel de individ si se poate aplica de catre oricine doreste, in orice moment.
In invatamant - cel putin al nostru - din pacate totul este mult rigidizat si cred ca inca mult timp va ramane asa.
Pentru pedagogii, parintii si copiii care doresc altceva, exista variantele alternative, care si ele au la baza aceleasi reguli, insa abordarea este diferita.
La urma urmei, daca e sa ne gandim, cei care au job-uri in invatamant se supun regulilor din invatamant (ca la orice serviciu). Daca te-ai saturat de ce se intampla la actualul tau job si ai disponibilitatea de o lua de la zero in alt domeniu care ti se potriveste mai mult, de ce nu? Vremurile se schimba, noi ne schimbam pe zi ce trece. Meseria pe care am ales-o din varii motive cu siguranta bine intemeiate acum 20 de ani, AZI poat sa nu mai fie de actualitate. Si atunci intervine: schimbarea, acceptarea sau plecarea. Depinde de individ ce alege.
Pe plan personal, individual, poti actiona mult rapid, mai eficient, pentru ca esti tu cu tine insuti. Un sistem de invatamant nu-l poti schimba, un colectiv poate nu-l poti schimba de pe azi pe maine, un salariu adesea nu-l poti schimba cand vrei tu, dar TU pe TINE insuti te poti schimba ORICAND, numai sa vrei. Si mai sus vorbeam de acea schimbare care exista in noi insine si pe care o punem "pe rotite" intr-un anumit sens/directie, in functie de varsta pe care o avem la momentul schimbarii.
Revenind la intrebarea ta: daca meseria pe care o ai o faci cu pasiune in ciuda opelistilor, dca iubesti elevii pe care ii ai asa cum sunt ei, daca asta ti-e vocatia, poti profesa conform programei si pe langa programa introduci elementele tale personalizate, in functie de ceea ce vrei sa schimbi la clasele tale si-n elevii pe care ii ai. Cu siguranta nu doar programa e vinovata, ci si modlitatea de abordare a elevilor, atituudinea profesorului, starea lui de spirit.
Imi amintesc de prima educatoare a baiatului meu (pedagog Wladorf) si-mi spunea intr-o dimineata (cand am venit mai devreme) ca dimineata, inaintea venirii copiilor, ea ca pedagog incearca sa se armonieze in interior, apoi interiorul cu exteriorul (adica cu clasa, cu obiectele, cu copiii care inca n-au venit si pe care si-i imagina ca fiind in clasa). Am ramas putin uimita. Apoi mi-a explicat: "trebuie sa intru intr-o stare anume, de armonie eu cu mine si eu cu ei - copiii, pentru a le putea tansmite ce trebuie".
Nu sistemul e cel care poarta vina suprema, ci individul. Asa cum se spune ca omul sfinteste locul, tot omul este cel care detine puterea de a produce schimbari in el insusi si apoi in cei de langa el.