Am ceva timp la dispozitie, pana la prima intalnire pe ziua de azi, asa ca m-am intors la aceasta minunata excursie. Ramasesem la Plitvice, fermecatorul parc din Croatia. In jurul amiezii, am terminat si al doilea traseu, cel al lacurilor de sus, acolo unde sunt mai evidente formatiunile carstice si de sedimentare care au barat drumul raului formand cascade si ochiuri de apa. Oboseala dar si voiosie mare, plecam spre ...Italia. Parerea mea este ca aceasta tara, alaturi de Franta este cea mai complexa din punct de vedere turistic. Mare, munte si ce munte! vestigii istorice, arhitectura medievala, vegetatie meridionala, mancare delicioasa si diversificata, vinuri, fructe, cam tot ce iti poti dori sa vezi. Eu am o slabiciune pt partea de nord a Italiei si daca ma intrebati care este cel mai frumos drum pe care l-am parcurs vreodata, am sa va pot raspunde ca cel de la Venetia la Innsbruck, dar nu pe autostrada si prin munti, traversand statiunile montane din Alpi, dintre care cea mai importanta este Cortina D'Ampezzo. Un drum ingust, sinuos, insotit de un vijelios si rece rau de munte, pensiuni vechi, cu explozii de flori la balcoane, cu obloane purtand patina anilor, ferestre inalte si caroiate, usi imense de lemn, piatete pline de cafenele si gelaterii, terenuri intinse de golf. Dar spectacolul este cel al Alpilor, a varfurilor lor semete, de o culoare incredibil de apropiata de cea a zapezii. La capatul acelui drum se afla orasul - olimpiada Innsbruck cu arhitectura lui tiroleza, cu strazi pavate cu granit.
Excursia noastra s-a oprit insa la vizitarea Venetiei, Padovei si Veronei, inclusa ad hoc in program, ar fi fost pacat sa fim la o aruncatura de bat de orasul celei mai cunoscute povesti de dragoste si sa nu-l vedem. Ne-am cazat la Smart Hotel, o locatie foarte bine asezata si potrivita pt a vizita Venetia. Aproape de autostrada, la doar 7 km de Tronchetto, parcarea - port unde majoritatea vizitatorilor si turistilor isi lasa masinile si isi continua drumul cu un trenulet nou suspendat ce parcurge doua statii, Marina adica portul si Piazza Roma, acolo de unde se ia vaporetto spre San Marco sau spre insule. Conditiile hotelului foarte bune, fiind unul modern are si multe facilitati. Urma sa stam acolo 3 nopti. Seara dupa check in, am cazut rapusi in camere, dar sa nu vorbesc la general, pt ca o parte a ramas pe terasa hotelului pana tarziu in noapte.
Prima zi a fost cea destinata vizitarii Venetiei. Propusesem ca daca vom avea norocul din precedenta excursie pe care am facut-o anul acesta in Italia, sa prindem o oferta gratuita de vizitare a insulei Murano cu salupa, o sa incepem ziua cu aceasta. Plecati de la hotel pe o caldura care ne-a insotit pe toata perioada sederii in Italia, am ajuns destul de repede in Tronchetto, unde am lasat microbuzul intr-una dintre parcarile de langa mare. Am luat apoi trenuletul de transfer pana in Piazza Roma si de acolo vaporetto spre San Marco. In port, pana cand grupul s-a destind un pic pe la chioscurile cu amintiri de acolo, am dat o fuga pana in zona in care speram ca o sa gasesc pe cei cu ofertele si noroc, era ultima zi de propotie si de astfel de excursii gratuite. In 10 minute am fost toti in salupa si am pornit vijelios pe canalele Venetiei. Capitanul un tip foarte haios si vesel, ne-a acceptat toate libertatile pe vasul lui, asa ca fiecare s-a asezat unde a vrut si cum i-a venit bine. In 20 minute, trecand pe langa cimitir si lasand in urma insulele La Giudecca si San Giorgio, am acostat la una dintre fabricile de sticla din Murano, acolo unde se fabrica cele mai faimoase lucrari. Ras si veselie, un ghid tare simpatic, demonstratia de fabricare a unei vaze, apoi a unui calut din sticla si apoi expozitia. Coplesitoare! Incredibil cata fantezie si bun gust! Ma gandeam atunci ca unde in alta parte ai putea gasi atata explozie de imaginatie, decat in leaganul artelor, Italia? Nu se fotografia, exponatele erau unicate si evident ca tineau la a nu fi reproduse de concurenta. Am zabovit o ora pe acolo in fata fiecarei vitrine, fiecarui stand si parca nu ma saturam de frumos. Culori, forme, idei cu adevarat avangardiste, totul era special. Noi, ne-am multumit sa cumparam cate ceva din sala comerciala, acolo unde preturile sunt accesibile si pt buzunarele noastre de romani. Am parasit fabrica purtand in minte acele imagini incredibile din salile de expozitie. Nerabdatori sa ajungem in Veneia am sarit in primul vaporetto care a sosit, avea ce e drept ca statie terminus San Marco, dar ne-a ocolit pe la toate insulitele si docurile posibile. Dupa treisferturi de ora ajungeam din nou in San Marco. Primul obiectiv este Puntea Suspinelor, locul prin care condamnatii erau condusi din Palatul Dogilor spre executie sau spre locul de ispasire a pedepesei. Si pt ca am ajuns la dogi, incerc asa pe scurt sa va prezint cate ceva despre istoria Venetiei care se impleteste strans cu cea a acestor administratori ai insulei.
Venetia era un teren mlastinos si intretaiat de rauri care se varsau in golful marii, folosit in special de fugarii si de hotii, care se ascundeau de mana legii. Prin sec VI, cativa locuitori ai imperiului, satui de taxe si de regulile impuse de papalitate, au decis sa se aseze in aceasta zona mlastinoasa. Totul este construit pe piloni de lemn, care au asigurat stabilitatea cladirilor, intr-o zona cu teren mlastinos. Incet - incet raurile au fost indiguite si transformate in canale. S-a evitat astfel colmatarea acestora si implicit inundarea locuintelor construite acolo. Cel mai mare rau a devenit Canal Grande, pe malurile lui fiind construite si cele mai impunatoare si frumoase locuinte si palate. Aristocratii cei mai bogati isi aveau resedintele de-a lungul acestui canal.
Venetienii au fost cunoscuti ca oameni extrem de practici si de bune organizatori. Si mari iubitori de frumos. Rupandu-se de imperiu si de Papa si-au creat propria lor administratie si biserica. Simbolul acesteia, leul inaripat se gaseste si azi pe basilica si pe turnul cu ceas din Piata San Marco. Basilica era si sediul patriarhului Venetiei, asa cum Palatul era sediul dogilor. Bogatia acestui oras era sporita continuu, venetienii au inteles ca un comert cu estul, in special cu Constatinopolul, nu le poate aduce decat avantaje. Toata coasta Adriatica era de fapt accesibila lor, trecand prin Rjeka si Dubrovnic. Influenta arhitecturii, a modului lor de viata, a mestesugurilor, a influentat intreaga coasta, o multime de localitati purtand amprenta civilizatiei venetiene.
Ca orice popor civilizat a inteles ca cel mai important lucru este sa fie bine administrat. Si au creat un sistem legislativ, executiv si judecatoresc care timp de 1000 de ani s-a dovedit a fi extrem de eficient si potrivit. Dogii, aristocrati alesi, conduceau pentru o anumita perioada insula, ocupandu-se de toate problemele ce tin de buna functionare a unei comunitati. Din sec VIII pana in XVIII, s-au perindat la conducerea Venetiei dogi, figuri proeminente ale perioadelor in care au trait fiecare. Figurile lor sunt imortalizate in sala de consiliu din Palat (a unei mari parti) iar mormintele lor sunt imprastiate in basilicile din insula, ca semn de pretuire pt ceea ce au facut pt comunitate.
Iesiti din Piata San Marco, incadrata de Basilica, Procuratura Veche, cea Noua, Piata cu lei, Turnul cu ceas si Muzeu, am pornit pe stradutele inguste si intortocheate catre Podul Rialto, cel mai cunoscut pod din Venetia si mult timp si sigurul care facea traversarea Canalului Grande. Ne era deja tare foame si cautam ceva potrivit pentru masa de amiaza. Ne-am asezat la una dintre terasele de pe malul Canalului si ne-am bucurat de o masa cu paste si peste. Si bere. De acolo grupul s-a despartit, unii doreau sa faca ceva cunparaturi, altii sa viziteze. Eu am preferat sa haladuiesc pe stradute, sa fac fotografii, sa mai intru in basilici. Farmecul stradutelor venetiene este unic, iar asocierea locurilor cu Casanova si Marco Polo, da parca o aura de mister si de legenda. Smochini, palmieri, curti mici, case scorojite arse de soare, haine intinse spre strada la uscat completeza imaginea unui oras fermecator.
Sunt turisti care parcurgandu-i strazile raman doar cu mirosul pe care il produc in unele locuri canalele, carora aspectul de neingrijit al unor fatade le da senzatia de disconfort vizual, carora piatelele de peste sau de legume le dau impresia de dezordine si chiar de murdarie. Medievalul din mine insa este incantat sa descopere un loc in lume in care timpul a stat sa ma astepte, sa ma pot minuna de cum arata un oras acum 800 - 900 de ani. Vad Venetia a nu stiu cata oara si tot nu ma satur de ea. Este orasul care ar trebui vazut de toata lumea. Admirat si parcurs pe indelete. Noi am facut-o mai in goana, pt ca ne asteptau alte doua orase foarte frumoase: Padova si Verona.
Cu un pic de timp am sa continui maine, descrierea urmatoarei zi de excursie.
Ne-am reintalnit cu totii in Piazza Roma, de unde am luat inapoi spre Tronchetto trenuletul.