Pentru ca putem discuta despre absolut orice aici,voi incerca sa va scriu cate ceva despre mine.Sper sa nu va plictisesc.Deschid o mica paranteza si va spun ca pana la varsta de 20 de ani am participat la o serie de drumetii montane,am vazut cam tot ce se putea vedea din masivul Bucegi,inclusiv Vf.Piatra Mare(1845m).
Nimic anormal ar spune majoritatea,nu?Cati dintre voi ar considera normal ca o persoana cu handicap locomotor accentuat sa fie un"fiu al muntilor"?!!De ce doar pana la 20 de ani am urcat pe munte? Deoarece intr-una din aceste''expeditii'',am suferit o contractura musculara si am fost nevoit sa stau culcat pe zapada pana mi-am revenit cat sa imi pot continua drumul.Medicii mi-au interzis sa mai urc.Aveam voie doar sa cobor
.Inainte de a lua hotararea sa parcurgi un anume traseu montan si nu numai,trebuie sa culegi toate informatiile despre zona respectiva inclusiv prognoza meteo a zonei-zilei respective.In urma cu 27 de ani nu exista internet,nici macar telefonie mobila si totusi,lumea explora tinuturi noi.
In aceea zi,nu planuisem nimic, doar o"plimbare"usoara prin imprejurimi.Ne-am intalnit cu un grup de studenti la medicina din Cluj care mergeau spre Piatra Mare,noi aflandu-ne atunci la Vf Pietricica.De acolo pana la Piatra Mare mai aveam de urcat inca 7ore si jumatate.Am ezitat fiind un traseu dificil accesibil numai vara si in conditii de sanatate optime,insa am pornit la drum.Majoritatea traseului este in panta,in stanga aveam stanci,in dreapta o prapastie de nu-i vedeai fundul,poteca de acces nu avea mai mult de 40 cm latime.Nu ne informasem de traseul respectiv.In noaptea precedenta plouase facand traseul foarte dificil(alunecos,blocat pe alocuri de trunchiuri de copaci).Unele portiuni de drum le-am parcurs "mers in patru labe",legati intre noi cu corzi.Aproape ca este o crima sau moarte sigura sa urci pe munte in adidasi dar tineretea iti da aripi uneori sau de cele mai multe ori,incat iti intuneca ratiunea.Scriu asta la aproape 47 de ani dar atunci vedeam viata cu alti ochi.Si iata-ne ajunsi pe un platou superb dupa circa 9 ore de drum intins.A fost prima data in viata cand am vazut vulturi atat de aproape de mine,intrucat ma asezasem pe niste stanci pravalite acolo cine stie de cand.Studentii au ramas la cabana Piatra Mare fiind extenuati iar noi ne-am continuat drumul prn Dambul Morii inapoi in Predeal(inca 2 ore de mers). Cam asa a fost traseul Piatra Mare.Sper ca v-a facut placere sa cititi.Mie mi-a facut placere sa scriu,desi unele persoane din grupul respectiv nu mai sunt astazi in viata.Ramanem cu amintirile.Este toata averea noastra si cred ca cel mai pretios mod de a pretui viata la maxim.O zi frumoasa tuturor!